1481.Lev Tolstoi

   Uni-s aşa de preocupaţi de ei înşişi, şi ce realizează, nu prea ţinînd cont de ceilalţi cam deloc, fie cît de apropiaţi. Lev Tolstoi : "O iubesc pe nevastă-mea, dar mai mult îmi iubesc romanul". Trec lucrurile, treburile în faţa fiinţelor chiar dragi, familiei. Şi nu-n cazul unor obişnuiţi ci şi la celebrităţi ajunse, împlinite, tot nedrepte în faţa LUI şi a noastră. Să nu-i urmăm exemplul niciodată, că nu-i corect şi nici bine în viaţă nu ne va fi.
    Reuşita ta, frumuseţea, binele, utilul, ţelul tău stă la capătul unei singure căi, de-o cauţi şi-o găseşti. Nu-i în drum bătătorit, ci poate unde nu gîndeşti  şi te aşteaptă cuminte, doar te ve-i potoli cum se cade.
    Sîntem de o nedreptate ce ne roade şi struneşte înspre rele şi urîte porniri, de ne imaginat pentru un om normal. Şi îndărătnici, nu ne lăsăm îndrumaţi nici chiar de EL, de cutează la mii de ani distanţă să ne tulbure tărăşenia. Mîine joi, acum 77 de ani, o încercat să ne îndrumeze înspre îndreptare, sub ameninţarea bătăi, sfinte. Şi n-o ţinut cuminţirea decît acolo în jur de cîiţva ani, şchiopi şi chiori şi am reluat nedreptatea. Cu toate asprele pedepse aplicate exemplar şi încă continuate şi mai altfel şi acuma, degeaba. Apă de ploaie.
   Nu ţine la noi încă nici o dandana, cît de uriaşă şi catastrofică, E de la EL, se ştie, dar va trece şi noi tot noi rămînem. Cred că trebuie Doamne, altceva, cine ştie cum, o ceva care în orice clipă să ne ameninţe, de cîte ori greşim. Şi de chiar de o luăm pe arătură să ne aducă la calea corectă prin coerciţie imediată cumva. O conştientizare mai altfel între oamenii care sîntem de ne îndreptat încă, cum vrei TU.
   Acuma TU, ne altoieşti ici şi colo, mai la grămadă în Italia, Siria şi-n altele cam asemenea prin lume. Şi pe fiecare, nedrept, în parte punctual prin boli, accidente şi alte neplăceri ce-s pline în mass media lumii. Cele mai deochiate, că-n masele largi, pedepsele curg şi acolo şi mai şi, de nu se mai ştie precis mai nimic. Şi rezultate ioc, nu-s conştienţi de îndreparea cerută de TINE şi nici de binele obligatoriu de înfăptuit mereu.
   E ca o întrecere care pe care, TU cu ale TALE şi noi cu ale noastre. TU cu dezmetcirea noastră la realitatea TA şi îndreptaţi, noi cu o existenţă chiar neînţeleasă, ratată, dar şi unii cu reuşite ce par inexplicabile încă. Deci ceva încă de-a valma.