1567.Care poate s-ar îndrepta fără ei

   Să fim scoși din minți, că vrea să ne piardă, Dumnezeu pe cei nedrepți în fața SA și a lumii. Nu pe toți, pe cei ce merită acest tratament extrem, pe restu-i părăsește doar. Și urmările-s nevoile ce te vor domina în suferințe și nu numai. Iar pe cei mai puțin vinovați îi va atenționa și pune-n fața unor tragedii pentru a se astîmpăra.
   Nedrepții SĂI și ai noștri, nu vor să-L ia în considerare defel că ar fi fost acum 77 de ani pe aicea. Și ne-o atenționat, destul de aspru și cu urmări și mai și, dar uitate din rea-voință. Sînt cîte închipuiri vechi, ce-s reluate în locul amintirilor recente chiar de pe la noi cu EL. Nedrepți, nedrepți și iar nedrepți cît vrei și nu vrei, că-s peste tot și înrăiesc lumea, care poate s-ar îndrepta fără ei.
   În fața SA, să ne simțim singuri și așa sîntem, sinceri, doar noi, cu felul nostru de a fi. Cum o fi, dar ne știe EL ce plătim și se cade să fim noi înșine, nu să copiem pe alții ce-s străini de noi. Fiecare în dreptul său să-I dea socoteală de faptele sale și de credința sa.
   Totalitarismul dintotdeauna a vrut și făcut ce dorea, mințind masele în privința SA. Ca și acuma în lume nu-I cunoscut EL mai defel. Lipsindu-ne Baza SA nu avem principiile de bază vieții și-I greșim. Și plătim cu toți pentru cîțiva netrebnici ce ne ignoră dorițele noastre și ale LUI.
   Lumea-i prea complexă și nu poate fi cuprinsă într-un sistem de valori oricît de măreț ar fi. De la plus la minus, cu căderi și măriri, într-un ansamblu foarte amestecat. Și nedrept acuma și mai tare încîlcit cu neputință de categorisit de pe Pămînt. Doar El ne știe și notează exact, și la fel ne și dă posibilități de existență după merite.
   Dîndu-ne soare și ploi și peste drepți și peste nedrepți, ni se pare nouă. Dar EL știe meritele fiecăruia și consecințele ni le tragem fiecare în dreptul nostru. După cum dorește doar EL și noi în neștire existăm, mai mult ori mai puțin cumințiți.

1481.Lev Tolstoi

   Uni-s aşa de preocupaţi de ei înşişi, şi ce realizează, nu prea ţinînd cont de ceilalţi cam deloc, fie cît de apropiaţi. Lev Tolstoi : "O iubesc pe nevastă-mea, dar mai mult îmi iubesc romanul". Trec lucrurile, treburile în faţa fiinţelor chiar dragi, familiei. Şi nu-n cazul unor obişnuiţi ci şi la celebrităţi ajunse, împlinite, tot nedrepte în faţa LUI şi a noastră. Să nu-i urmăm exemplul niciodată, că nu-i corect şi nici bine în viaţă nu ne va fi.
    Reuşita ta, frumuseţea, binele, utilul, ţelul tău stă la capătul unei singure căi, de-o cauţi şi-o găseşti. Nu-i în drum bătătorit, ci poate unde nu gîndeşti  şi te aşteaptă cuminte, doar te ve-i potoli cum se cade.
    Sîntem de o nedreptate ce ne roade şi struneşte înspre rele şi urîte porniri, de ne imaginat pentru un om normal. Şi îndărătnici, nu ne lăsăm îndrumaţi nici chiar de EL, de cutează la mii de ani distanţă să ne tulbure tărăşenia. Mîine joi, acum 77 de ani, o încercat să ne îndrumeze înspre îndreptare, sub ameninţarea bătăi, sfinte. Şi n-o ţinut cuminţirea decît acolo în jur de cîiţva ani, şchiopi şi chiori şi am reluat nedreptatea. Cu toate asprele pedepse aplicate exemplar şi încă continuate şi mai altfel şi acuma, degeaba. Apă de ploaie.
   Nu ţine la noi încă nici o dandana, cît de uriaşă şi catastrofică, E de la EL, se ştie, dar va trece şi noi tot noi rămînem. Cred că trebuie Doamne, altceva, cine ştie cum, o ceva care în orice clipă să ne ameninţe, de cîte ori greşim. Şi de chiar de o luăm pe arătură să ne aducă la calea corectă prin coerciţie imediată cumva. O conştientizare mai altfel între oamenii care sîntem de ne îndreptat încă, cum vrei TU.
   Acuma TU, ne altoieşti ici şi colo, mai la grămadă în Italia, Siria şi-n altele cam asemenea prin lume. Şi pe fiecare, nedrept, în parte punctual prin boli, accidente şi alte neplăceri ce-s pline în mass media lumii. Cele mai deochiate, că-n masele largi, pedepsele curg şi acolo şi mai şi, de nu se mai ştie precis mai nimic. Şi rezultate ioc, nu-s conştienţi de îndreparea cerută de TINE şi nici de binele obligatoriu de înfăptuit mereu.
   E ca o întrecere care pe care, TU cu ale TALE şi noi cu ale noastre. TU cu dezmetcirea noastră la realitatea TA şi îndreptaţi, noi cu o existenţă chiar neînţeleasă, ratată, dar şi unii cu reuşite ce par inexplicabile încă. Deci ceva încă de-a valma.

1479.După chipul SĂU

   Cînd îL abordăm să ne învăţăm a fi noi înşine cu cuvintele noastre în camera noastră, singuri doar cu EL. Închipuindu-ni-L în faţa noastră, ascultîndu-ne, şi aşa-i dar nu-L vedem, dar în timp îL vom simţi, învăţîndu-ne. Cu-n fel aL SĂU de a fi, specific fiecăruia cum consideră doar EL, noi doar constatăm, mirîndu-ne la început.
   Nici acuma cînd peste o zi, joi, 31 mai 2012 se împlinesc 77 de ani de cînd o venit personal la noi cerîndu-ne îndreptarea. Deci adevărul SĂU nu-i ştiut în lume corect. Şi nici noi pregătiţi pentru EL, cum vrea. E ca un părinte ce vrea ca noi să-I ducem mai departe în timp şi spaţiu (încă ne ştiut), din ţelurile SALE. Nu le ştim, dar pînă atunci să ne îndreptăm, cum ne pretinde, învăţîndu-ne cu morala întocmai înspre bine doar. Ca un prim pas înspre ce doreşte EL, deocamdată de la noi, de vom merita, să căutăm să fim cum vrea.
    E aspru, e drept ca orice părinte responsabil de noi ai SĂI, creaţia de care răspunde din partea CER-ului. Şi să nu-L dezamăgim, şi ne va îndruma mai departe, doar să-L vrem, nici nu prea putem altfel. Avem o marjă de libertate cam cît merităm înspre îmbunătăţirea năzuinţelor SALE, de putem, de nu să-I înfăptuim minirea ce ne-o croit-o.
   Sîntem de o complexitate ce nu o ştim încă corect, după chipul SĂU, ce mai la deal la vale, urmaşi aI  SĂI. De am fi demni, ar fi extraordinar, dar încă nu putem, nu am demostrat, mai e de învăţat. EL ne creditează încă, dar să ne îndreptăm cîte niţel către nivelul SĂU, de nu ne învrednicim a-L cunoaşte. Se va putea şi acesta dar întîi să-I îndeplinim cerinţele expuse acum 77 de ani (mîine joi, 31mai 2012), chiar aici la noi acasă (în1935).
   Pînă atunci EL dă lumină şi întuneric, ploaie şi soare şi peste buni şi peste răi, de-ai LUI toţi în devenire corectă. Ne aşteaptă dar ceva, ceva să mişcăm şi noi, că-i timpul. Şi modalităţi avem slavă Domnului, cîte vreţi, doar să vreţi, asta-i problema la noi. Lipsa curajului, de a-L aborda corect şi responsabil pe Creatorul Însuşi, ne aşteaptă. Şi-n gînd şi oricum doar cu ardoare fermă şi hotărîtă, cu răbdare ne va răspunde, veţi vedea.

1384.Programator, Motor, Creator

  Da, sînt perverşi în vorbire, desăvîrşiţi în bine şi frumos, cu moralitatea-n grai de dimineaţă pînă seara. Nu ştiu cum pot, şi-n realitatea faptelor nedrepţi imorali şi răi şi urîţi în toate cele. Alba negra la ei e coexistenţa neruşinării desăvîrşite şi nu-s puţini, la noi chiar o tunat şi-o adunat, claie peste noi de peste 22 de ani. Se va sparge buba, răbdători, răbdători dar toate au o limită şi la noi românii.
   Se zice că aşa pe şleau în lume se presupune existenţa unui Creator, a unui Motor, un Programator şi ce urmăreşte, oare?
   Cît sîntem în amestec, drepţi cu nedrepţi, ne anihilăm, dar de regulă nedrepţii îs mult majoritari şi ne conduc spre nicăieri, deocamdată. Fără speranţe de mai bune de nu va interveni decisiv EL, oarecum.
   Speranţele de aici ni le punem totuşi în cei cumsecade şi imparţiali, ce se vor dumeri cumva că altă cale de îndrepare, nu-i. De nu te implici să urnim căruţa înţepenită-n şanţul nepăsării rele.
   Îmi transite că EL va lua hăţurile îndreptării lumii cum trebuie, cît de curînd. Te aşteptăm Doamne! De aproape 77 de ani şi acum se împlinesc pe 31 mai a.c. de cînd ai fost Doamne ultima dată pe la noi, mai cu sfială. Poate acuma ne vom alege şi noi după cum sîntem, a ne schimba şi aşa să rămînem cu TINE.
   Mi-o transmis ceva care cred va fi ceva, cînd va vrea şi vom afla şi zic că-L vom urma şi mai şi ca acum 77 de ani. Şi nu ne vom mai lăsa pe tînjală ca-n trecut şi acuma tot străini de dorinţele SALE să fim. Cred că EL se va implica mai abitir în îndreptarea noastră, cam înceată şi delăsătoare. Nu ne va mai permite să dăm îndărăt.
   De fapt îndreptarea nu-i uşoară, decît atunci cînd există un imbold desăvîrşit în preajmă, ce te mobilizează mereu. Şi eşti forţat de împrejurări simţite mai altfel, noi şi categorice, fără tăgadă. Doar atunci reuşita poate fi deplină şi de a nu o slăbi defel ca şi influienţa benefică şi înfricoşătoare mă gîndesc.
   Unii mai puţini înţeleg şi de vorbă bună, dar grosul numai de băţ şi cred că aşa va fi îndreptarea noastră cînd va vrea EL. În ce va consta nu vă pot zice acuma. numai EL, de-L puteţi întrevieva, nu ?