1486.Sensul vieţii află-l

   Nedreptatea-n lume  e aşa accentuată de aşa mult timp, încît nu se mai ştie ce-i corect şi drept şi ce nu. Multe nedreptăţi îs corecte în mintea şi expunerea ordinarilor de pretutindeni şi nici azi nu li se află vreun cusur, aşa nedrepţi îs şi azi. Te lasă fără replică nedreptatea lumii imorale nouă şi strîmbe LUI. Îs de lăsat în pacea strîmbă, nu le ai ce face, nu am vorbi aceeaşi limbă, chiar de am vrea noi nu vom fi înţeleşi, nu-i timpul. Îmi dau seama că şi ce vă tot zic de aşa timp şi trăiri, nu-s recepţionat, decît aşa ca o ceva acolo neclar vouă.
    Vorbele mele îs comfirmate de faptele mele cu EL, ce doar vi le expun, de le credeţi bine de nu, nu. Am curaj în faţa voastră, că mi-L dă EL, e ca-n faţa SA de fapt EL mă cenzurează ori nu, susţinîndu-mă uneori. Într-adevăr am fost ca oricine susţinut în existenţa de pînă acuma de ceea ce-i pe aicea-n devenirea mea. Dar de un timp m-o preluat EL, şi-L urmez încă cît va fi nevoi şi voi putea, după cum va vrea EL doar. De nu ne învrednicim a fi cum ne doreşte EL, aiurea-s toate cele închipuite doar şi de rîpă.
    În fine de sîntem cu bun-simţ înspre binele societăţii şi al nostru, mai ne lasă cum se cuvine a exista, chiar de nu-L ştim bine. Că şi cele mai multe în lume-s strîmbe şi nedrepte acţiuni se ştie şi de cam toată lumea confirmate şi nedrepţii recunosc cum îs, dar nu pot altfel fi. Nu i-o ajuns încă nevoi la spate norodului şi mai zburdă nedreptatea-n lume, cînd îi va împinge în faţă atunci e coaptă.
   În prezent să fii onest şi drept e greu în lume, te molipseşte neghiobia lumii, de nu-i curmi toate punţile ce te mai leagă de nedreptate. Orice mocneşte în nemuţumire te sapă pe tine întîi, aşa că fii binevoitor în tine măcar şi cu ai tăi, să nu-ţi pese de nimic nedrept. Să descoperi bucuria în orice loc o vezi, o simţi că ţi se cuvine, culegi-o dînd-o şi altora de vor.
   Sensul vieţii află-l ţie şi celor ce ţin de tine, cum e cu bune şi drepte cuvenite şi nu-L uita, oricea ar fi ţine-I trena SA cum vei putea. Ca să nu te părăsească cît vei trăi tu şi ai tăi, ci cum EL îţi va exprima, simţind cumva. Cînd vine pasul de făcut dincolo cu EL de eşti e altfel şi-n lume nu-i.

Trufia

   Mîndru în cauze drepte, curate, adevărate, justificate înspre bine şi cu bun simţ, nu de florile mărului pentru că atunci se adevereşte : "prostul nu-i destul de nu-i şi fudul", şi-i un fapt divers ordinar în lumea noastră nedreaptă de cam mult timp, au fost şi timpuri mai zdravene şi-n diverse zări şi încă mai sînt dar nu-s perfecte cum doreşte EL cam nicăieri azi.
   Trufiei îi stă bine cînd e dublată şi de curajul în desăvîrşirea frumosului, binelui, cuminţeniei bine înţelese şi mature adevărate, în înplinirea năzuinţelor tuturor, ori cîtor mai mulţi şi de diverse categorii sociale, culturale şi de orice fel fără discriminare.
   Cred că se simte un "ce" în lumea de azi cu semnul "?" , oare ce urmează pentru că ne extindem cunoaşterea, dar nu ne astămpărăm pe măsură ce ne învăţăm minte cumva, ci încercăm marea cu degetul în dezordini de tot felul, ne complacem în nedreptăţi strigătoare la CER, şi ni le facem noi relele şi urîţeniile înşine nouă fără a da socoteală nimănui ci cu interese nedrepte, nu aplicăm aceeaşi unităţi de măsură tuturor ci pe sprînceană cam în toată lumea nechibzuită încă, şi EL ne mai scutură chiar violent şi tot nu-I dăm imporanţă, încă pînă cînd?
   Încă predomină şi la noi şmecheria, interesul rău şi urît, invidia, ura, nepriceperea celor ce ne conduc încă destul de nedrept, încă nu s-au vindecat şi după 21 de ani mai sînt pîngăriţi de trecutele boli dictatoriale la diverse nivele oriunde-n ţară, nedreptatea-i la ea acasă, şi-i prezentă  şi foarte urît cam în toate instituţiişe chiar şi spirituale, culturale.
   De ce nu lua-ţi taurul de coarne, şi au fost unii chiar mai răsăriţi care au răzbit cîte ceva, dar s-au domolit, nu e unul mai breaz să se ţină tare, trufaş, mîndru, curajos şi să-şi îndrepte fiinţa sa şi pe urmă şi pe ceilalţi, pentru că nu cred că nu-s oameni de ispravă pretutindeni şi la noi, ne-a dat EL şi nouă din ăştea în toate timpurile măcar cîte unul şi-i destul de-i vrednic şi de ispravă, temerar înspre binele ţării.

Pătimirea nefolosită s-au poate da

   Suferinţa nu-i totdeauna folositoare pătimitorului ; cum adică? simplu : nu ne dăm seama că plătim  pentru că greşim în faţa LUI .
   Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
   Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
   EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
   Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
   Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
   Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
   Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
   Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
    Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
    Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
    În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
    Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
    Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .

Eu, între EL şi lumea de lîngă mine

    Am să caut în continuare să nu mă prea iau de BI, EL a tolerat-o pînă mai ieri, folosindu-I, creind aşa de mare confuzie în cea ce-L priveşte încît caut să lupt, dar am nevoie şi de contribuţia LUI sinţită şi de voi cumva.
     Înainte înrăit, obişnuit să-mi fie frică de consecinţele nerespectării legilor, nedrepte în general lumeşti,şi de întîmplările nefaste ale răutăţilor vremurilor şi vremelnicilor netrebnici. Acum îs altul, mă ocolesc pedepsele de orice fel, nu-mi mai este frică decît de EL, nu mai sint ce am fost, un înrăit oarecare, îmi văd de drumul meu, alături de EL, căutînd după cum vrea EL, să mă schimb din mers. Mai am multe de învăţat. Mă mai ia uneori, încă şi pe mine valul vieţii, sînt un om obişnuit, dar simt repede că-I lîngă mine , şi caut să-L găsesc,şi înderptat merg mai departe. Nu mă lasă să calc în străchini decît ca o consecinţă a ne îndreptării mele încă totale şi mă îndreaptă.
     Simt cu mîndrie o detaşare faţă de lumea înconjurătoare, nu mai sînt un om obişnuit pentru mine, şi familia  simte o oarecare schimbare dar nu înţelege ce se-ntîmplă cu mine, ceilalţi oameni cărora nu m-am destăinuit defel nu văd decît acele superficiale vizibile schimbări de înfăţişare, care EL mi le-a pretins, şi mulţi nu le înţeleg defel
     Şimon Ben Lakiş(cca.200en-cca.275en):Iată forţa căinţei:ce are puterea să transforme greşeala în mijloc de întoarcere la calea dreaptă . Îndreaptă-te întîi pe tine şi numai după aceea îngrijeştete să-l îndrepţi pe altul.

Fiii Domnului si altii din jurul LUI

   EL are multi fii, nu unul singur, si acei fii is mai permanent in actiuni cu EL, prin Universul SAU colosal si partcipa la realizarile LUI bucurinduse de ele "550-38-7 : acunci cind stelele diminetii izbucneau in cintece de bucurie si cind toti fiii LUI Dumnezeu scoteau strigate de veselie(?)" in "momentul" cind se construia universul nostru mic si mare si imprejurimile lui.
  Deci ei participa la toate actiunile mai inportantea ale LUI, nu stiu in ce proportii si domenii, dar is cu EL se inplica dupa necesitatile creatiei LUI, nu-I lipsesc ci-L ajuta, nemijlocit
  "552-2-1 : Fiii LUI Dumnezeu, au venit intr-o zi, de s-au infatisat inaintea Domnului.si a venit si Satana in mijlocul lor si s-a infatisat inaintea Domnului". Deci nici S. nu face exceptie in a I se infatisa LUI si ai da raportul de activitate, totul I se supune, nimic nu-i haotic si intimplator, totul e bine chibzuit in amanuntime in creatia SA.