2927.Voi fi în continuare pe aicea, cît voi merita

  Să vorbești despre Dumnezeu, Adevăratul și să te justifici mereu și chiar crezînd că ești luat în rîs? De fapt eu așa și întîmpin opoziția voastră la cam tot ce scriu, nu? Și simt, nu-s de capul meu, să știți, ci urmez o programă de SUS și caut cum pot s-o îndeplinesc. Nu mereu reușesc, ci am zile și mai bune, dar și mai dificile și fără voi, asta e.
  Problema mea cu voi e mult prea serioasă așa că eu o voi trata ca atare, voi, treaba voastră. Nu că nu aș fi interesat ca și EL să vă schimbați în bine, ceea ce nu-i corect ce faceți acuma. Și astfel împreună cu toții să-L știm bine și să-L urmăm îndreptați după cum ne cere. Voi continua să fiu tot mai corespunzător, chiar de nu voi reuși mereu să-I fiu cum vrea.
  Mă voi strădui în fața LUI și a voastră, chiar de nu mă știți decît așa din scrieri. EL mă știe ca și pe voi de-a fi-a-păr și voi fi în continuare pe aicea, cît voi merita.

2269.Respectul către EL, implică și o frică ponderată

  Într-adevăr, fiind cu EL, Adevăratul, nu minciuna, îți dispare frica, doar de EL oarecum. Pînă-I afli pretențiile, regulile bine, după care totuși atenție, curaj și fără frică. Ești cu Dumnezeu cel respecți corespunzător, aici e o contradicție, respectul implică și-o frică ponderată. Că de regulă noi oamenii nu-L știm și nici nu dorește să-L știm, aici e o dilemă?!
  Deoarece momentan, parcă mai încolo în curînd îL vom respecta? Nici nu-L știm corect. Nici vorbă să-I luăm în considerare îndemnurile la moralizare și bine între oameni. Deci avînd așa tare în față, nu răzbatem în cunoașterea necesară, oriunde îi incompletă. Nici Universul mare, nici cel mic și altele trebuincioase ne sînt obturate de SUS.
  Că unii și alții își dau seama de ceva, ceva dar nu prea bine, fiind străini de EL. Și EL e cheia și lăcata, Întregului ce-L diriguiește și pe noi într-o oarecare măsură. Dar nu știm, sîntem năuciți de nedreptatea ce I se face LUI și nouă.

Admiterea

   Da, e ceva cu EL, mulţi îL simt c-ar exista cumva, nu şi-L explică şi nu-s hotărîţi, amînă decizia ce-L priveşte în a-L respecta în direct cu EL, nu au curaj şi EL îi aşteaptă să-i ştie alături de EL chiar de nu au necazuri încă de atenţionare, trezire ori de îndreptare uneori neavînd neapărată nevoie programată de EL şi ezităm ori nu ne preocupă spiritualitatea corectă.
    E mai bine să-L abordezi cînd îţi merge bine, înseamnă că eşti bine educat, programat în viaţă, echilibrat în viaţa de familie, conlucrînd cu EL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC, UNICUL, ADEVĂRATUL.
    "Pe Creator e mai toată lumea gata să-L admită, pînă şi ateii mai împăciuitorişti, iar agnosticii in corpore. Şi fragmasonii recunosc un Arhitect, o Fiinţă Supremă. Ca şi Robespierre. Toţi simpatizanţii, sub o formă ori alta, ai teosofiei şi hinduismului ( şi sînt numeroşi în lume) nu se împortivesc ideii unui spirit diriguitor. Acum pînă şi oamenii obişnuiţi cu limbajul ştiinţific de mare popularitate şi amatorii de exprimări obiective pomenesc fără supărare de o Energie, o Forţă, un Motor" (Nicolae Steinhardt).

Medicaţia

   Nicolae Steinhardt după Părintele Cleopa : "Convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi ; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medic şi medicamente, de vreme ce ne putem oricînd tămădui prin rugăciune.( fireşte dacă îi este dat să se tămăduiască)". Corect, dar se şi spune  : dacă îi este dat să se tămăduiască, deci se recunoaşte, existenţa unui "dat", ce-I capital, îl ai ori nu, te susţine ori te pedepseşte.
   De ai credinţă adevărată în Sigurul Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc şi nu în ca Isus şi alţii din NT, fii sigur că te va ocroti de-L respecţi cum vrea EL, cu ori fără medicamente, vă rog să vă convingeţi pe pielea voastră de veridicitatea celor scrise  aici, cu EL în gînd şi numai în gînd sicer, sigur singurel, ce te costă de-L abordezi corect, chiar  acuma!
   Şi-i foarte adevărat, chiar de eşti asistat şi tratat în cea mai sofisticată, şi de ultimă generaţie clinică, oriunde-n lume, de nu te susţine EL, eşti pierdut pentru viaţă de te pedepseşte, EL ţi-o dă, EL ţi-o ia, de nu-L măcat ştii corect şi îndreptat, cînd e la o adică, nu te juca cu Unicul Dumnezeu, şi luaţi-L în atenţie cu seriozitate, preocupaţi-vă să-L respectaţi, pentru a vă fi bine, şi de vă şi îndreptaţi e şi mai şi.

Repornirea

   Pedeapsa, nenorocirea te  ambiţionează uneori, te trezeşti, te pune pe gînduri, analizezi de ce ai fost altoit, afli neapărat unde ai greşit, nimic nu-i întîmplător, de greşeşti plăteşti, asta e, eşti în lumea creeată de EL, regulile îs ale LUI.
   Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
   Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
   Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
   După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
   Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
   Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
   Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd.  EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
   Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.

Suferinţa

   Privind suferinţa ca o formă de înfiorare, e ca ceva ce te trezeşte, că ai simţit cumva pedeapsa LUI ce a atins , a înpovărat pentru îndreptare pe altul ce suferă, se îndoaie, contorsionează, zbate, vaită, cere ajutor de la oricine, dar numai EL îl poate salva, adevărat, izbăvitor, restul îs numai amînări, paliative, minciuni plăcute.
   Dar tu dacă cauţi să te implici cumva în cel mai bun caz, de nu înlemneşti în faţa suferiţei, paralizat, neputincios, chiar tu te vezi poate neajutorat în faţa pedepsei aplicate altuia.
   E un examen şi pentru tine, trebuie să reacţionezi pozitiv cumva, ajutîndu-l cum te pricepi, treci pe pilot automat, adică fă un bine cît de cît ce-l ştii a face fără să mai vezi suferinţa şi totuşi să-l serveşti pe suferind,  nu e bine să nu te inplici în faţa suferinţei adevărate, cotropitoare, dezlănţuite, EL te verifică şi pe tine în acel eveniment dramatic şi trebuie să-I faci o bună impresie.
   Să-l ajuţi oricum dar nu-I cere să-l ierte, e prea mult pentru un om obişnuit şi-L superi, nu eşti în măsură deloc, poţi cel mult şi normal să cauţi să te-ndrepţi ca să eviţi asemenea  clipe de pedeapsă şi ajută-l cît poţi.
   Balzac şi Dostoievski : "spectacolul suferinţei, (in)dependent de nimicnicia ispăşitorului, e mereu sfînt pentru cine priveşte". Pentru că EL pedepseşte pe cei care şi merită, am pus altfel "independent" de mai sus.
   E firesc de ai cui să-i explici să se-ndrepte cît mai curînd, cît de cît, să caute măcar să ştie de EL cît mai multe şi să reflecteze ce e de făcut în continuare cu EL în gînd.
   Suferinţa e mereu nouă şi distructivă, îţi scade şi moralul, de obicei nu poţi atunci să te mobilizezi cumva şi pierzi controlul eului, mintea o ia pe arătură, şi de nu te trezeşti să ştii unde I-ai greşit de eşti pedepsit, şi să reacţionezi în consecinţă pentru grabnică îndreptare, s-ar putea să te afunzi mai rău, şi chiar total.
   De te-ndrepţi suferinţa va înceta ca prin minune, pe viitor respectă-L, cumva caută să-L şi crezi măcar enpiric, cum îţi vine la îndemînă, cît mai simplu, dar cu timpul te vei perfecţiona, te va îndruma, nu te lăsa!

Ecumenic

   Investit cu autoritate extinsă asupra întrgii biserici creştine. Doar împăraţii Constantin, şi mama sa  Elena o aveau atunci la creearea creştinismului, dar au dispărut şi ulterior întregul imperiu. Şi germenii din interior ai autodistrugerii creştinismului, şi-au urmat programul LUI, atingîndu-şi scopurile : îndepărtarea neamurilor un timp de la EL şi SĂ-i oblige pe a-I SĂI să-L respecte cum vrea EL şi ei simt astă cerere a Sa dintotdeauna.
   Acum EL în curînd va veni pentru întreaga lume, trebuie cumva să-L aflăm : Domnul Dumnezeul Tatăl nostru, să-L ştim măcar deocamdată corect pur adevărat, cît mai adevărat posibil. Să nu-L mai falsificăm deloc.
   Cine se simte în siguranţă, adică fiind nepedepsit încă, să-şi urmeze credinţa oricare ar fi ea, pentru că aşa vrea EL, dar cine suferă, orice atingere, boală, distrugere, orice formă de pedeapsă cît de atenţionabilă, să-şi revizuiască urgent atitudinea faţă de EL .
   Nu prea e timp de prea multă răzgîndire în favoarea SA, veţi simţi mai pregnant cît de curînd, unii simt deja şi-şi caută ceva în sinea lor, pe EL .
   Nu vă înduioşaţi prea mult de orice credinţă ce nu vă reprezintă, părăsiţi-o, deoarece nu vă apără mai deloc. şi simţiţi de mii de ani aceste false ca pe adevărate încercări pedepsitoare, pentru că  aşa aţi fost programaţi .
   EL va avea grijă de noi în viitorul cu EL, cît de curînd .