3263.Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei

  Și de se întîmplă uneori să mai și greșești, oameni sîntem, nu vă dați cu capul de pereți. Ci calm, ferm și clar abordați-L în liniște sincer, cu luare aminte în fața SA. Dumnezeu te-o încercat să I te apropii, fi-i deci pregătit că te dorește în preajmă. Destul și prea destul ai tot bătut țurca pe maidanul lumii deșarte-n cîte-n stele. Și-n lună, fi-i de acuma cum trebuie, că ți s-o terminat acreditarea, revin-o-ți!
  Aia ți-o fost ultima atenționare, de ai fost cît de cît pe recepție, le-ai cuantificat. Aproximativ, mă gîndesc și acum apreciază-ți poziția față de cerințele LUI în lume, între oameni. Și cu EL, nu-ți prea spun mare lucru, am tot zi aicea, de cînd tot zic, fi-i responsabil deplin. Că nu numai tu contezi ci și ai tăi și nu numai, poate și alții ce nici nu-i știi, dar te vor lua în calcul.
  Că cea ce faci contează, chiar de zici că nu pui suflet în tot ce ești cît trăiești. Nu te poți desparte în mai multe părți și ființa ta e un tot, corp, gîndire și spirit, așa dat. Unitatea n-o poți chiar de vrei desparte, urmezi o viață împreună vrei nu vrei.

2922.Și să vezi alte trăiri în viața ce n-o știai

  Să ne înfiorăm cu gîndul la EL doar, știindu-L corect, că-I drept și ferm. Iertător dar cu limite de înțelegere și de a nu fii delăsător și laș, ci îndemînatic în bine. drept și cu bun-simț, corect orientat. Admirînd omenescul firesc, adevărat, nu prefăcătoria, minciuna oricum e ticluită. E de condamnat și dat în vileag repede și îndreptată greșeala oricare ar fi, nu contează.
  Că unii se întristează de așa realitate, iar alții o iau mai domol împăcîndu-se.  Chiar bucurîndu-se, cum pot, că-i totuși dificil în așa nedreptate să fii fericit. Încercări de a te împăca cu puținul ce ți-l dă viața, mulțumit ori nu, asta e. Trecem mai departe. Fiecare cum poate depășindu-și neajunsurile, destule fără capăt. Intrat fiind în jocul fărădelegii asta și afli din viața ta.
  I-a pune-te la punct cu îndreptarea firească potrivită omului cumsecade, caută-ți drumul aflării LUI. Și să vezi alte trăiri, demne și adevărate într-o viață ce nu a-i cunoscut-o pînă acum.

Suferinţa

   Privind suferinţa ca o formă de înfiorare, e ca ceva ce te trezeşte, că ai simţit cumva pedeapsa LUI ce a atins , a înpovărat pentru îndreptare pe altul ce suferă, se îndoaie, contorsionează, zbate, vaită, cere ajutor de la oricine, dar numai EL îl poate salva, adevărat, izbăvitor, restul îs numai amînări, paliative, minciuni plăcute.
   Dar tu dacă cauţi să te implici cumva în cel mai bun caz, de nu înlemneşti în faţa suferiţei, paralizat, neputincios, chiar tu te vezi poate neajutorat în faţa pedepsei aplicate altuia.
   E un examen şi pentru tine, trebuie să reacţionezi pozitiv cumva, ajutîndu-l cum te pricepi, treci pe pilot automat, adică fă un bine cît de cît ce-l ştii a face fără să mai vezi suferinţa şi totuşi să-l serveşti pe suferind,  nu e bine să nu te inplici în faţa suferinţei adevărate, cotropitoare, dezlănţuite, EL te verifică şi pe tine în acel eveniment dramatic şi trebuie să-I faci o bună impresie.
   Să-l ajuţi oricum dar nu-I cere să-l ierte, e prea mult pentru un om obişnuit şi-L superi, nu eşti în măsură deloc, poţi cel mult şi normal să cauţi să te-ndrepţi ca să eviţi asemenea  clipe de pedeapsă şi ajută-l cît poţi.
   Balzac şi Dostoievski : "spectacolul suferinţei, (in)dependent de nimicnicia ispăşitorului, e mereu sfînt pentru cine priveşte". Pentru că EL pedepseşte pe cei care şi merită, am pus altfel "independent" de mai sus.
   E firesc de ai cui să-i explici să se-ndrepte cît mai curînd, cît de cît, să caute măcar să ştie de EL cît mai multe şi să reflecteze ce e de făcut în continuare cu EL în gînd.
   Suferinţa e mereu nouă şi distructivă, îţi scade şi moralul, de obicei nu poţi atunci să te mobilizezi cumva şi pierzi controlul eului, mintea o ia pe arătură, şi de nu te trezeşti să ştii unde I-ai greşit de eşti pedepsit, şi să reacţionezi în consecinţă pentru grabnică îndreptare, s-ar putea să te afunzi mai rău, şi chiar total.
   De te-ndrepţi suferinţa va înceta ca prin minune, pe viitor respectă-L, cumva caută să-L şi crezi măcar enpiric, cum îţi vine la îndemînă, cît mai simplu, dar cu timpul te vei perfecţiona, te va îndruma, nu te lăsa!