3680.Nu-i primejdie de moarte fapta bună

  Să nu ne dovedim pacifiști și împăciuitori cu tot dinadinsul, că nu avem căderea. Ci ni se cere îndreptarea între oameni și-n fața SA cu adevărat demni oameni să fim. Și atunci liniștea și pacea, chiar fericirea ne e asigurată de SUS, la sigur. Comportare doar bună și morală în lume e riscantă de nu-i dublată de credință în EL. Că omenirea-i pusă pe rele și urîte continuu îndeletniciri, normale-și zic.
  Și nu acceptă contre cumsecade și îmbunătățiri oarecare, singulare, de capul tău. Că-i posibil să superi opinia nedreaptă in corpore, punîndu-ți-o în cap, așa tam-nisam. Deci degeaba-s faptele bune uneori, ne asigurate de EL încredințat cum trebuie. Să-ți asigure spatele în așa lume neisprăvită, fără de EL, în fărădelegi mereu.
  Nu-i primejdie de moarte fapta bună, dar implică cordonarea cu urmarea LUI

2891.O legătură mai specială să nu ne părăsească

  Misticismul, încrederea în Unicul Dumnezeu, Creatotul Totului, respectarea SA. Nu o fost apreciată de SUS pînă mai „ieri, alaltăieri”, mi s-o comunicat, ci de mai „recentă vreme”. Fiind tare supărat pe lume Dumnezeu, înșelat în așteptări de însuși poporul LUI. Așa preconizat încă din vechime, dezamăgindu-L am plătit cu toții părăsiți mult timp. Pe ei chiar lichidîndu-i cam total, cu foarte puține rămășițe.
  Rare totuși cazuri se mai știu de inși ce au putut răzbate pînă la inima SA. Înduplecîndu-L să-i țină mai aproape oarecum, o legătură mai specială să nu ne părăsească chiar de tot. Dar comunicări deosebite și hotărîri privitoare la omenire nu au fost transmise, ci generalități. Ca și acuma cu mici punctate aflări trebuincioase, ce-n timp de se va putea vom ști și mai multe cum trebuie să fim.
  Și altele la timpul și nevoia CER-ului de a le ști și noi, privindu-ne, cum să ne pliem. După cerințele LUI, noi creația SA încă destul de înstrăinată de nedreptatea omenirii încă fără EL cumsecade.

2714.Nu se negociază, trebuie fiecare respectat

  Încrederea în oameni are și limite de bun-simț și unele obligații ce țin de noi înșine. Și de ceea ce-I datorăm LUI și nu se negociază și trebuie fiecare respectat. În relațiile cu Divinitatea e nevoie de toleranță și o distanță, deoarece nu știm nimic și încă-I tare departe. De noi Divinitatea și nu știm cum să facem să fie bine, doar cine se încumetă.
  Și cu luare aminte, avînd dezlegarea SA, poate încerca, de se poate interveni între oameni? Doar de-ți cer ajutorul și sfatul mai întîi, să vadă de se pot lua după ceea ce știi. Poate consideră că-i o provocare ce-i scoate din ale lor și-i greșit. Ponderare și mediere îndelungată și ca într-un început de trai într-un mediu nou. Ne încercat, încă-i de văzut ce și cum un timp cu multă atenție și discernămînt.
  Deci oameni buni ceea ce eu am tot scris de o vreme, o fost și este ca o atenționare. Voi faceți ce credeți de cuviință, eu așa am primit de la EL o treabă și o voi continua. Cît îmi va mai da voie, ori mă va obliga, amîndouă-s în cazul meu.