3555.Înlocuindu-L cu nelegiuirea și neputința

   Dumnezeu Cel Adevărat, nu minciuna, necurățenia, nelegiuirea din NT, deci EL. Nu-I dragoste și iubire, ci e nepriceput în primul rînd de noi oamenii Pămîntului. Și-I interesat de noi să-L urmăm întocmai în dreptate, cu morala binelui, știindu-L. Cît ne putem permite în așa nelegiuită lume fără EL și nedreaptă în toate cele. Șiindu-ne datori fiindu-I și să ne silim a-L pricepe, pricepîndu-ne pe noi înșine.
  Mai întîi de sine mulțumiți, noi înșine îndreptați cum se cuvine, respectîndu-I legile. Străvechi și noi, adaptate cerințelor actuale, doar în spiritul lor teribil, de ne tăgăduit. Cu EL nu-i de glumă în ceea ce dorește de la noi, altfel ne întoarce foaia. Și părăsiți, dăm de belele și nu de dragoste chiară și amor ghebos, cum cred și fac nedrepții LUI și ai noștri.
  Înlocuindu-L cu nelegiuirea și neputința de a fi oameni cu adevărat între oameni și-n fața SA.

3292.Ci-i o faptă a SA, ca și noi, ea îL respectă necondiționat, noi nu, pînă deocamdată

   De ce oare măcar rar și măcar izolat să mai răsară și cîte o realizare, cît de cît. Atribuită, inspirată de SUS, ci se reușește în cel mai frecvent caz, minciuna din necurățenia. Fudulă și tîmpă a nedreptății ce I se face LUI și nouă și EL și noi plătind. Tribut nedreptății din lumea asta tot fără EL de cam cînd lumea. Ar fi îmbucurător, cred și SUS și poate ne va mai ușura apăsarea, cam nemiloasă uneori.
  Că sînt destule relatări despre EL, lăsați nedreptatea deoparte, ia-ți cînta destul în strună. Sacrificîndu-vă atîtea și atîtea firi, prin neajunsuri aflate în viața neputinței. Nu numai pe EL ci și din Lumea SA, îs destule de vreți, de ce oare nu vreți? Vreți neapărat nepăsarea SA în cel mai bun caz, ori nedorita părăsire, izvor de necazuri cu toptanul între oameni.
  Nu tot luați natura la țintă, în isprăvile voastre, că nu-i sfîntă! Ci-i o faptă a SA, ca și noi, ea îL respectă necondiționat, noi nu, pînă deocamdată. Reprezentarea ei e deosebită, dar de EL de ce mereu uitați, nu aveți curajul nici unei forme de abordare a LUI. Neputința obraznică.

2269.Respectul către EL, implică și o frică ponderată

  Într-adevăr, fiind cu EL, Adevăratul, nu minciuna, îți dispare frica, doar de EL oarecum. Pînă-I afli pretențiile, regulile bine, după care totuși atenție, curaj și fără frică. Ești cu Dumnezeu cel respecți corespunzător, aici e o contradicție, respectul implică și-o frică ponderată. Că de regulă noi oamenii nu-L știm și nici nu dorește să-L știm, aici e o dilemă?!
  Deoarece momentan, parcă mai încolo în curînd îL vom respecta? Nici nu-L știm corect. Nici vorbă să-I luăm în considerare îndemnurile la moralizare și bine între oameni. Deci avînd așa tare în față, nu răzbatem în cunoașterea necesară, oriunde îi incompletă. Nici Universul mare, nici cel mic și altele trebuincioase ne sînt obturate de SUS.
  Că unii și alții își dau seama de ceva, ceva dar nu prea bine, fiind străini de EL. Și EL e cheia și lăcata, Întregului ce-L diriguiește și pe noi într-o oarecare măsură. Dar nu știm, sîntem năuciți de nedreptatea ce I se face LUI și nouă.