Repornirea

   Pedeapsa, nenorocirea te  ambiţionează uneori, te trezeşti, te pune pe gînduri, analizezi de ce ai fost altoit, afli neapărat unde ai greşit, nimic nu-i întîmplător, de greşeşti plăteşti, asta e, eşti în lumea creeată de EL, regulile îs ale LUI.
   Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
   Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
   Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
   După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
   Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
   Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
   Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd.  EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
   Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.

Trufia

   E foarte greu cînd succesul  în viaţă cumulat cu cel spiritual te orbeşte, crezi că la-I prins pe Dumnezeu de un picior, şi de se mai întîmplă că eşti şi în comuniune cu EL, dar neechilibrat, încă nedrept, repezit, o ei peste ochi de la EL, cît de curînd.
   Deci îi eşti întîi LUI dator să-I mulţumeşti, şi grabnic de mai ţine comuniunea cu EL, şi nu te-a părăsit, caută să afli calm, cu răbdare ce e de făcut să te echilibrezi cumva, pentru că trufia nu-i bună deloc.
   Cu bun simţ, şi multă răbdare pentru că nu le prea place apropiaţilor să te ştie şi în credinţă-comuniune cu EL şi nedrept, îngînfat, călcînd în străchini de nu te vezi.
   E greu să-L înţeleg, încă mai am foarte multe de învăţat, ştiu cîte ceva şi vi le-am transmis nu pe toate că şi aşa încă nu ştiu să mă comport cu EL în apropierea mea, mai permanent, e greu.
   Îmi dau seama cît de greu le-a fost unora ce au avut legături apropiate cu EL, dar au aplicat o tactică de evitare a vieţuirii în lume, retraşi e altceva, numai cu EL undeva în cele pustietăţi, şi ulterior purificat cumva de poţi reveni în lume cumva cred că-i mai uşor, ai un alt statut.
   Poporul SĂU angajat în vechime pentru EL, aşa rămas, iar cu EL totuşi trebuie şi ei să se trezească cumva, pentru că EL îi tot presează, şi ei ştiu toate cererile LUI, cei privesc.
    Ştiu că e greu, dar va veni şi va trezi lumea pentru o nouă eră cu EL.