3952...Nu-L meritam încă de atunci a ști cumsecade.

  Ce ziceți de vă zic că și EL s-o sacrificat pentru noi neputincioșii SĂI, retrăgîndu-se pe NV, cu toate că ținea la noi creația SA. În cadrul năzuinței CER-ului de o realizare cu noi în prim-plan alăturea de Dumnezeu. Și Ceilalți, ce nu-i știm, de ce sacrificiu? simplu fiind preocuparea LUI de căpătîi, ca și altele, o vreme. Vroia să ne aibă, de fapt să ne avem alăturea reciproc și noi și EL, conlucrînd, ca-ntr-o familie de alte proporții, poate exagerez.
  Să ne simțim alăturea unul de altul, bineînțeles măreția SA spirituală și noi niște înfăptuiri începătoare. Neștiutoare, dar capabile de multe în timp și spațiu, cu aplecare benefică însă. Benefică tuturora și LUI și nouă, cam greu așa puși la diferite încercări. Din care ieșeam mai mult șifonați decît la ștaif cum ne tot dorea EL. Boțiți ne boțiți EL totuși ne-o înghițit foarte multe în vremuri, de foarte mult apuse.
  Poporul ales o cules ceea ce meritam, nu-L meritam încă de atunci a ști cumsecade, așa în general și a ne ști.

Foarte scurtă istorie

Am mai postat referirile necesare, dar reiau : Dumnezeu, a făcut o pereche de oameni, iniţial pînă la ziua de odihnă, aceştia urmau să se hrănească după munca pămîntului, să-l îngrijească, şi păzească, înmulţindu-se înte ei deocamdată ca orice animal de pe pămint, la libera iniţiativă. Ulterior după ziua de odihnă EL S-a gîndit să-şi facă oamenii SĂI între oamenii pămîntului. Să-L reprezinte, şi au apărut Adam şi Eva, într-un spaţiu preamenajat cu de toate pentru toţi, şi cu interdicţii pentru viitorii muritori, chiar şi în cunoaştere, ceilalţi oameni din afara raiului, erau fără ruşine cam ca azi, mai animalici oarecum, fără bunsimţ. Noroc că Perechea preferată, de viitori diplomaţi ai LUI între oameni, erau neinstruiţi suficient şi cu duh de la EL, au cutezat să-L supere, furîndu-I din cunoaştere. Vale-a, Li-o fi zis, la un loc cu ceilalţi şi voi, a fost prima frigere a LUI cu felul oamenilor de a fi, indiferent de-s mai dotaţi ori ba. A urmat o oarecare înprăştiere a prăsilei mai sfinte, EL, a făcut ce s-a putut oarecum, şi noroc cu Noe, pentru că EL, renunţă la oameni înecîndu-i, şi nu numai, Şi iar începe o nouă epopee de strunire a speciei umane, ce durează un pic mai mult, şi aşteptările LUI, iar se năruie, şi tot cu Poporul Ales, ş.a.m.d. pînă azi, .