Existenţele noastre

    Între început şi sfîrşitul existenţei în cele trei stări posibile, mai poate continua "după" o stare cred numai de perfecţionare a spiritului cred prin şi în EL.
    În viaţa asta întîlnim trăind cele trei stări posibile : raiul, purgatoriu ori iadul, după cum sîntem pregătiţi de înaintaşi noştri de sînge, ori o construim noi şi EL lăsîndu-ne cu încredere oarecum.
    După dispariţia din viaţa asta, sufletul, cred că se despovărează de gîndirea acumulată în EL, şi spirit din nou cred că poate continua, de EL depinzînd.

Familia ta şi EL

    Unii doresc să înceapă o relaţie cu EL, dar încă nu-s pregătiţi, şi se sperie de ce greu urmează pentru ei, cînd au prima revelaţie  ce prezintă cum stau ca analiză, chiar şi în vis
    Am înţeles că nu-s şanse să-L ştii, şi mai ales să-L respecţi. Aşa că erau noţiuni elementare de pornire, ce nu le doreşti, EL ţi-a arătat în vis unde te afli, chiar de mai trăieşti încă, totul e nesigur pentru tine, mai bine nu încerca să te reeduce.
     Nu ştiu, după entuziasmul de aseară, ţi s-au înecat corăbiile văzînd realitatea ta, totul e un ansamblu, nu singură ci cu familia ta, speranţa lor.
      Eu, de nu aveam în spate o familie bună în faţa LUI, nu mă alegea, pentru că nu am fost cine şte ce. Mai gîndeşte-te nu te grăbi să strici ce a început, ca orice început e greu, nu prea se vede luminiţa, dar ai răbdare, linişteşte-te, dacă nu pentru tine măcar pentru familia ta, fostă, prezentă şi viitoare.
      Da, toţi sîntem evaluaţi înpreună cu familia noastră, nu de unul singur, pentru că de eşti un credincios cu trecere la EL, vei dori binele şi familei tale, şi EL ştie asta, şi de asta caută să te responsabilizeze, şi pe membrii familiei caută să îi ai în vedere la credinţa în EL, de vor ori nu aceia.

Experienţa LUI cu noi,şi noi cu EL

   Noi sîntem creaţia experimentată de EL, pe planeta SA, cu tot ansamblul de împrejurimi naturale, programate în mare de EL, întimplarea nu-şi prea are locul  în viaţa noastră.
   EL, îşi pusese mari speranţe în oameni, că-L vor respecta măcar, da de unde, eşec aproape total, specia noastră, e înclinată spre rău mai mult decît a fost programată de EL, cred.
   A intervenit ceva, nu ştiu ce şi a stricat planul LUI, chiar şi în cazul Poporului SĂU, ori mai bine spus, mai ales în cazul poporului SĂU, care cumva a fost ca un etalon de neascultare.
   Hai să spunem, de neamuri în general EL, nu s-a prea preocupat, şi totuşi chiar EL remarca, că-L respectă mai mult neamurile decît Poporul Ales, îL şi cred mai mult, şi ştiu.  
   O inversare de sarcini nedorită, neproiectată, un defect ne sesizat la timp, deci sîntem o premieră şi pentru EL .
   Ce-i ceri omului nu-ţi face şi ce nu prea îi ceri înfăptuieşte, oare dece? Sîntem cu susul în jos, ne-npotrivim însuşi Ceatorului Universului, cred că doza de spirit independent din EL,a fost prea mare în direcţia împotrivirii cu orice risc, s-au mai bine spus, ni-o luăm repede în cap, ne obrăznicim incorigibili, ne luăm nasul la purtare, încercăm marea cu degetul.
   Nu ştiu de ce omul e aşa, şi în prezent, e şi mai şi, narăviţi în nerecunoştinţă, habar nu au de EL, au picat din cer, aşa din senin, i-o adus barza, pentru că nu-şi pre respectă părinţii, tradiţia în a crede în general în Dumnezeu cum am întîlnit la Ghiţă, şi EL la ajutat o viaţă şi pe familia lui, şi cred şi-ncontinuare.
   EL a încercat diferite variante cu noi, pentru îndreptarea lumii, cu binele şi răul. Consider că pe aceia ce-L respectau crezîndu-L oarecum, nedefinit corect, dar cu aplecare mare, în pustnicie, indiferent de religie, EL îi apreciază şi acum, dîndu-le şi har, şi unii din aceştia nu relizează puritatea SA, Unicitatea,şi că e singurul Dumnezeu al nostru, Responsabilul de noi, Singurul.
   Eu, am primit, credinţa generală, confirmarea în credinţa în EL şi numai în EL, după peste un an, au urmat paşi nesiguri, şi greu de făcut în îndreptarea faptică, gîndire, şi mai am de învăţat, nici nu ştiu cîte.
   Mă cred mai breaz decît alţii, şi nu-s, dar nu prea pricep, dece oare? Întrebări cîte-n lună şi stele,şi răspunsuri cu ţîrîita, nu prea merit încă, aşa cred. Nici cu răbdarea nu mă pot lăuda, e tare greu de urmat pe Domnul, dar consider că trebuie, fie ci-o fi.Vom mai şti, cred numai de bine.
   Simt acuma că dacă aş fi mai tenace în credinţă , cu rîvnă mai multă, aşi fi mult mai sus în faţa LUI.

Coincidenta intereselor LUI cu ale omenirii uneori

   El a incurajat infiintarea crestinismului cu dublu scop, pedepsirea poporului SAU pentru ca nu-L respecta si crede cum dorea El, prin intermediul noi religii, ce-i socoteau vinovati de uciderea invatatorului lor, si prin tinerea la distanta a celorlalte popoarelor de credita pura in EL , ce-i  revenea poporului ales, obligatoriu,  sa-L revendice.
   Deoarece colonistii evrei imprastiati in tot inperiul roman, propagau iudaismul in dauna politeismului roman, si prin faptul ca EL  mai rar dar totusi facea minuni ce impresionau, facind prozeliti si ajutind administratia si clericii iudaizati din inperiu sa tina sub control masele, le-a fost foarte greu imperatorilor romani sa decida infiintarea crestinismului in acele timpuri.
   Pentru ca masele imbratisasera iudaismul, si inaltul cler stiau de falsitatea noi religii incropite pentru a combate raspindirea iudaismul ce lua proportii ingrijoratoare, si mindrii romani din invigatori, deveneau invinsi.
   Cei care si-au asumat riscantul rol de a incepe crestinarea fortata a imperiului au fost imperatorii bizantini Constantin si Elena, si prima opozitie a fost cind la Niceea in 325en din 1800 de clerici invitati au venit cca, 300, ulterior prin constringeri variate, noua religie, crestinismul a fost impusa cu forta pina azi, prin obligarea maselor, mintindu-le si indepartindu-le de EL tot mai mult.
   Pe de alta parte EL ii obliga pe crestini in bataie de joc sa-l tina spinzurat simbolic pe asa zisul dumnezeu al lor, pe cruce ( ce in fata LUI e un simbol al pedepsei), iar la crestini o mare "cinste," simbolizind pedepsa, in realitate din neputinta de a-L sti macar, nu inca sa-L respecte , si crede si mai putin probabil.
    EL nu va renunta la ideia ca ai LUI, sa isi revina ca-n vechime si poate acum si unii alesi din neamuri, pentru ai fi punti de legatura intre  EL si lume, pentru a contrbui la trezirea in bine a lumii noastre

Cum si cind plecam de aici, firesc

    Ieri am rinduit cum stiu eu, dupa ce am invatat de la EL, despre cei ce-s in raiul pamintesc, singurul pus la dispozitie de a EL, pentru noi oamenii, si cu posibile prelungiri, pentru cei merituosi in lumea LUI.
    Restul cam asa : cei din purgatoriu, indecisii, mediocrii, nici rai, nici buni, cum toata viata le-a fost frica de necunoscutul vietii, asa vor si sfirsi, nestiuti, in anonimatul sinelui, nu primesc ca cei din raiul pamintean, indrumari, si nu-s satui si multumiti de viata si nu-si stiu trecerea si nici momentul ei. Ve-ti spune : e mai bine ca nu stii nimic, cind vine cea cu coasa, nu-i adevarat, omul vrea sa stie totul pina-n ultima clipa, sa fie viril, in putere inca si satul de viata si de rodirea ei, indestulat de bucuriile traiului dus, implinit, premiat de EL, cu tot ce-i programat ,de cind e dat omul pe pamint. De a facut si rele si nu prea, poate sa aiba si o suferinta indelungata.
   Cei din iadul pamintesc, au cele mai categorice pedepse cind nu stiu cu desavirsire cind le vine ceasul, prin groaznice accidente, chinuri inimaginabile,suferite indelungate, treceri premature inexplicabile, pentru tineret ce platesc repede pentru inaintasii ce ramin in viata pentru a se indrepta de inteleg ceva din pedepsirea copiilor lor, in fata lor. E un ultimatum pentru trezire, si la renuntarea la rautatile vietii duse.
   E un amalgam de treiri si finale inimaginbil, numai cu EL alaturi, viata e clara, previzibila intrucitva, plina de inpliniri rodnice, fericire, bucuria de a trai, iti vezi nepotii si stranepotii inpliniti si ei de te urmeaza, de stii sa-i indrumi, in legatura cu EL si numai cu EL, denezdrucinat, in continuu cit va fi viata pe pamint, asa doreste EL.

Traim in rai,iad si purgatoriu

  Traim  cam asa, destul de simplu, in copilarie majoritatea-s in rai, mai tot timpul acelei perioade, sint si exceptii, ce El le preconizeaza, si sinteti in iad ori purgatoriu, asta e, asa vi-i dat, platiti pentru familia ce o aveti. Atentia deosebita de a creste bine, sa nu-ti lipseasca nimic, ti se face pe plac orice. Ar trebui aproape orice, pentru a sti limitele bunului-simt, pentru ca LUI, nu-I plac nesintitii, deloc, cei ce nu au cei 5,6 ori 7 ani de acasa, si ajungi din rai in iad, purgatoriu= toate-s pe pamint dintotdeauna asa si asa vor fi cit va fi pamintul si noi.
   Si EL cu noi, sintem de ne despartiti, EL ne repartizeaza unde activam : in rai ,iad ori putgatoriu, cit sintem pe pamint in viata, atentie, mai este o categorie aparuta mai frecvent nu de mult timp, si foarete pacatoasa, chibitii-rai-pizmasi cei ce admira si nu pot trai fara faptul divers rau ,uitindu-se mai permanent la suferintele altora fara sa le pese, ca si diavolii din iadul imaginar.
  Si mai rau din mass media unii destul de multi, ce provoaca raul, il scomonesc, descopera numai pentru vilva fara vreun moralism cit de cit, ci numai sa faca publicitate raului, indecentei, prostiei de toate nuantele, smecheriei timpe,vulgaritati goale trufase, obrazniciei deochiate.
  Dar sa continui,in rai esti de obicei cit esti pe linga parinti, chiar de te insori si ai o ocupatie dorita, de e si banoasa, treci pirleazul, care e o nimica si te afli la arda-l focu imaginar.Conditia raiului e sa faci binele dezinteresat, sa-l traiesti binele, sa fii multumit, cooperant in desavirsirea binelui altora de orice fel ori fi de poti, pentru ca e si foarte greu sa ramii in rai permanent de nu ai chemare in acest rai pamintean, in schimb nu ai nici o frica nici o temere, esti de capul tau, independent pentru ca stii ce faci din chemare, dragosate, esti sigur pe tine, nu te obliga nimeni, traiesti raiul pe pamint, si nici nu stii uneori EL te ocroteste..
  Pe scurt sa-ti vezi de preocuparile din domeniul binelui pe toate planurile existentiale, omenesti, si nu te da nimeni afara si rodesti fiind foarte apreciat chiar si astazi , imbatrinesti frumos, inplinit, si la o adica timp de treci de 100 de ani binisor,pentru ca nu-I facui probleme LUI, stii ca urmeaza trecerea lina suava ademenitoare nu cu frica, cu spaime, tu stii si momentul, clipa o astepti, o stii pentru ca te pregateste din tmp.
  Si continui de se poate sa-I fii cumva aL LUI si mai altfel , ei asta no mai stiu o preconizez dar ma abtin acum.
  Astai o varianta de rai pamintean si mai sint numeroase, si le stiti si voi, mai treceti si voi uneori prin rai, dar nu puteti dainui acolo, e o lume aparte a binelui, a bunului simt, si cel mai corect a credintei in EL fara rezerve asa de cind lumea ta, ce nu-i asa.
   Purgatoriu e un compromis continuu intre bine si rau, asa si asa, nici in car nici pe jos, tiris grapis, facem umbra pamintului de geaba, traim de azi pe miine, in nesiguranta permanenta, cu frica-n oase, cu inima ca un purice , de azi pe miine, fara orizont, fara sperante, in continua asteptare, cu sperante desarte continuu, cu iluzii in sin. Muncim fara tragere de inima, sa treaca timpul ce nu are valuarea vietii traite cu folos ci aiurea-n tranvai. Nu ne apucam nici de rele nici de bune, credem in orice, si ne luam dupa oricine, habar nu avem cum ne chiama, la o adica, nu stim ce hram purtam. Ne iluzionam uneori ca avem un tel , o obligatie, dar nu ne reprezinta si-i aiurea, o iluzie ce o treim permanent. ne ocupam de mici cotcarii, invirteli, ambitii desarte. Sintem un mare nul, ce cadem prada necunoasterii de care ne legam, ca inecatii : in religie, profesie, casnicie, activitate de viata cotidiana desarte .
  Sa cautam sa ne trezim singuri, putini, ori nimeni nu cauta sa va-ndrepte, ci sa va afunde in mediocritatea cotidiana.
  Iadul e restul, lumescul, desantat, destrabalarea, iuresul afacerilor, invirtelilor, descurcarelilor, datul din coate
parvenirea, capatuirea, realizarile bazate pe smecherie , invirteala, fraiereala, furt, exploatarea nepregatitilor, vinderea sau sugestionarea iluziilor de tot felul, fatarnicia, deci raul in toata splendoarea lui.
  Provocarea raului unor victime nevinovate, ori nestiutoare, naive, profitarea de pe urma pozitiei sociale de orice fel, Inginfatii, smecherii, nemilosii, nedreptii, intolerantii, fricosii, parazitii, profitorii, nedemnii, nepasătorii turmelor de credinciosi de orice confesiune.Si ma sint numeroase exemple pe care voi le stiti in fiecre zi.
  De trebuie sa faceti un rau cuiva , diminuati-l cit mai mult posibil, evitati sa faceti rau, uitati-l.