Experienţa LUI cu noi,şi noi cu EL

   Noi sîntem creaţia experimentată de EL, pe planeta SA, cu tot ansamblul de împrejurimi naturale, programate în mare de EL, întimplarea nu-şi prea are locul  în viaţa noastră.
   EL, îşi pusese mari speranţe în oameni, că-L vor respecta măcar, da de unde, eşec aproape total, specia noastră, e înclinată spre rău mai mult decît a fost programată de EL, cred.
   A intervenit ceva, nu ştiu ce şi a stricat planul LUI, chiar şi în cazul Poporului SĂU, ori mai bine spus, mai ales în cazul poporului SĂU, care cumva a fost ca un etalon de neascultare.
   Hai să spunem, de neamuri în general EL, nu s-a prea preocupat, şi totuşi chiar EL remarca, că-L respectă mai mult neamurile decît Poporul Ales, îL şi cred mai mult, şi ştiu.  
   O inversare de sarcini nedorită, neproiectată, un defect ne sesizat la timp, deci sîntem o premieră şi pentru EL .
   Ce-i ceri omului nu-ţi face şi ce nu prea îi ceri înfăptuieşte, oare dece? Sîntem cu susul în jos, ne-npotrivim însuşi Ceatorului Universului, cred că doza de spirit independent din EL,a fost prea mare în direcţia împotrivirii cu orice risc, s-au mai bine spus, ni-o luăm repede în cap, ne obrăznicim incorigibili, ne luăm nasul la purtare, încercăm marea cu degetul.
   Nu ştiu de ce omul e aşa, şi în prezent, e şi mai şi, narăviţi în nerecunoştinţă, habar nu au de EL, au picat din cer, aşa din senin, i-o adus barza, pentru că nu-şi pre respectă părinţii, tradiţia în a crede în general în Dumnezeu cum am întîlnit la Ghiţă, şi EL la ajutat o viaţă şi pe familia lui, şi cred şi-ncontinuare.
   EL a încercat diferite variante cu noi, pentru îndreptarea lumii, cu binele şi răul. Consider că pe aceia ce-L respectau crezîndu-L oarecum, nedefinit corect, dar cu aplecare mare, în pustnicie, indiferent de religie, EL îi apreciază şi acum, dîndu-le şi har, şi unii din aceştia nu relizează puritatea SA, Unicitatea,şi că e singurul Dumnezeu al nostru, Responsabilul de noi, Singurul.
   Eu, am primit, credinţa generală, confirmarea în credinţa în EL şi numai în EL, după peste un an, au urmat paşi nesiguri, şi greu de făcut în îndreptarea faptică, gîndire, şi mai am de învăţat, nici nu ştiu cîte.
   Mă cred mai breaz decît alţii, şi nu-s, dar nu prea pricep, dece oare? Întrebări cîte-n lună şi stele,şi răspunsuri cu ţîrîita, nu prea merit încă, aşa cred. Nici cu răbdarea nu mă pot lăuda, e tare greu de urmat pe Domnul, dar consider că trebuie, fie ci-o fi.Vom mai şti, cred numai de bine.
   Simt acuma că dacă aş fi mai tenace în credinţă , cu rîvnă mai multă, aşi fi mult mai sus în faţa LUI.