3580.Și să fie din nou mereu la modă

  Oricînd mai apropiați să le fim oamenilor dimprejur și LUI, decît oricăror adevăruri. Oricît de tare or fi zise și obligatorii, nu merită și nu-i corect între noi oamenii. Și-n fața Sa de asemeni, ci să-L știm și de bine și morală mereu, să nu ieșim din așa cale. Regăsită după așa secetă de demnitate umană și îndatoritoare LUI, Singurului din CER.
  Văzîndu-ne de noi înșine și de ai noștri cu priință bună, corectă umanității. De ne uitat de noi niciodată, fermi și clari mereu și-n natură și oriunde în fața SA. Demonstrîndu-ne respectul și credința cuvenite doar LUI, îndreptățiți cum trebuie să fim. Cumsecade cu adevărat oricînd și oriunde ne uitînd că sîntem oameni cu adevărat.
  Bunului-simț dîndu-i întîietate mereu între noi, cum de fapt se consideră a fi. Împărțit în mod armonios și răspîndit în lumea oamenilor dintotdeauna. Și așa să fie din nou mereu la modă, nu cum e acuma, nerușinarea de uitat și imoralitatea.

3171.Știindu-ți lungul nasului, mereu preocupați să fim demni de oamenii ce sîntem

  Sinceritatea-i doar în fața LUI, cînd te simți cu adevărat, e necesară, obligatoriu. Că altfel e degeaba demersul, strofocarea e gratuită, nu faci, nu realizezi nimica. Util și bun, nu ești luat în considerare de CER, vorbești, gîndești în van. Seriozitate și curat în fața LUI cînd te consideri că ești, de fapt toată viața, dar așa sîntem. Avem nevoie de EL, la necaz și-L abordăm, ori din diverse interese.
  Și-I lîngă noi așteptîndu-ne să-I fim sinceri, descărcîndu-ne sufletul și cerîndu-I. Preamărindu-L, mulțumindu-I în felul nostru specific, nu după cîte alte exemple ce nu ne reprezintă. Deci poeziile către CER, îs așa o aflare în treabă, de introducere, dar nu-s corecte. Sinceritatea între oameni e deranjantă și trebuie supusă moralei, bunului-simț.
  Ce ție nu-ți place altuia nu face, nu atenta la privilegiile celuilalt, respectă-l ca să fii respectat. Bunătatea și conduita adevărată, demnă între oameni cumsecade e de dorit oriunde. Știindu-ți lungul nasului, mereu preocupat să fim demni de oamenii ce sîntem.

Coincidenta intereselor LUI cu ale omenirii uneori

   El a incurajat infiintarea crestinismului cu dublu scop, pedepsirea poporului SAU pentru ca nu-L respecta si crede cum dorea El, prin intermediul noi religii, ce-i socoteau vinovati de uciderea invatatorului lor, si prin tinerea la distanta a celorlalte popoarelor de credita pura in EL , ce-i  revenea poporului ales, obligatoriu,  sa-L revendice.
   Deoarece colonistii evrei imprastiati in tot inperiul roman, propagau iudaismul in dauna politeismului roman, si prin faptul ca EL  mai rar dar totusi facea minuni ce impresionau, facind prozeliti si ajutind administratia si clericii iudaizati din inperiu sa tina sub control masele, le-a fost foarte greu imperatorilor romani sa decida infiintarea crestinismului in acele timpuri.
   Pentru ca masele imbratisasera iudaismul, si inaltul cler stiau de falsitatea noi religii incropite pentru a combate raspindirea iudaismul ce lua proportii ingrijoratoare, si mindrii romani din invigatori, deveneau invinsi.
   Cei care si-au asumat riscantul rol de a incepe crestinarea fortata a imperiului au fost imperatorii bizantini Constantin si Elena, si prima opozitie a fost cind la Niceea in 325en din 1800 de clerici invitati au venit cca, 300, ulterior prin constringeri variate, noua religie, crestinismul a fost impusa cu forta pina azi, prin obligarea maselor, mintindu-le si indepartindu-le de EL tot mai mult.
   Pe de alta parte EL ii obliga pe crestini in bataie de joc sa-l tina spinzurat simbolic pe asa zisul dumnezeu al lor, pe cruce ( ce in fata LUI e un simbol al pedepsei), iar la crestini o mare "cinste," simbolizind pedepsa, in realitate din neputinta de a-L sti macar, nu inca sa-L respecte , si crede si mai putin probabil.
    EL nu va renunta la ideia ca ai LUI, sa isi revina ca-n vechime si poate acum si unii alesi din neamuri, pentru ai fi punti de legatura intre  EL si lume, pentru a contrbui la trezirea in bine a lumii noastre