Sinceritatea-i doar în fața LUI, cînd te simți cu adevărat, e necesară, obligatoriu. Că altfel e degeaba demersul, strofocarea e gratuită, nu faci, nu realizezi nimica. Util și bun, nu ești luat în considerare de CER, vorbești, gîndești în van. Seriozitate și curat în fața LUI cînd te consideri că ești, de fapt toată viața, dar așa sîntem. Avem nevoie de EL, la necaz și-L abordăm, ori din diverse interese.Și-I lîngă noi așteptîndu-ne să-I fim sinceri, descărcîndu-ne sufletul și cerîndu-I. Preamărindu-L, mulțumindu-I în felul nostru specific, nu după cîte alte exemple ce nu ne reprezintă. Deci poeziile către CER, îs așa o aflare în treabă, de introducere, dar nu-s corecte. Sinceritatea între oameni e deranjantă și trebuie supusă moralei, bunului-simț.
Ce ție nu-ți place altuia nu face, nu atenta la privilegiile celuilalt, respectă-l ca să fii respectat. Bunătatea și conduita adevărată, demnă între oameni cumsecade e de dorit oriunde. Știindu-ți lungul nasului, mereu preocupat să fim demni de oamenii ce sîntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu