3096.De nu sîntem îndrumați cînd e timpul acela în aflare liberă, de noi oarecum limitat

  Ni se revelează în viață la unii și iute, nu ne gîndim prea mult cu folos corect și drept. Alunecînd înspre existente nelegiuiri LUI și nouă, înstrăinîndu-ne poate de tot. De ceea ce-o vrut CER-ul de la noi, încercarea dă greș din vina noastră, ori cam așa ceva. Sigur sîntem și examinați cum reacționăm la așa porniri independente de noi.
  Pentru început, pe urmă intrîndu-ne într-un rol cel avem de interpretat în fața SA. Și a oamenilor, de regulă nu mai știm cum ne cheamă, pierzîndu-ne în timp în diverse nedreptăți. Ce-s în lume lăsate să ne ademenească, cotind-o ca la Ploiești, în loc de calea LUI. Împreună cumsecade, ci pe coclaurile închipuirilor deșarte, ratîndu-ne viața, ce părea salvată.
  Da de unde nu sîntem copți pentru așa năzuințe înalte, mai e vreme socotită doar SUS. Noi aicea jos, doar cu ale noastre strîmte vise strîmbe, ce calea n-o aflăm. De nu sîntem îndrumați cînd e timpul acela în aflare liberă, de noi oarecum limitat.