3139.Pregătiți în evocări neștiute, abținerea de la nedreptăți și reprobabile nelegiuiri aidoma celor de azi

  E în noi, lîngă noi mereu dar invizibil dintotdeauma, așa-I menirea SA și noi ne vom modela. Simțindu-L ca aievea, obișnuindu-ne cu vremea și altă viață încă ne imaginată acuma vom ști. În liniștea lumii, ce se va potoli, îL vom urma în pace cît mai desăvîrșiți, ne știută acum. Adîncimea lucrurilor semnificative nouă, nu oricum, ca-n actualele încă nereguli.
  Vom simți ceva de ne exprimat în vorbe și fapte imediate, ci-n timp vom lua poziție. Vorbăria multă sărăcia omului, nu va mai fi de actualitate în continuare zgîrciți. La grai și slobozi la muncă și realizări adevărate de ne imaginat azi. Tăcerea ne va îndrepta cum nu am reușit în milenii de trăncăneală inutilă. Inexprimabilul esențial, cum ziceam, îl vom ști altfel atunci, emoția vieții.
  Singuri în fața SA și totuși așa de pregătiți în evocări neștiute dinainte, ci acum aflate. Sentimentele ne formează, curate și sincere, evităm penibilul, grăbite și limitate. Abținerea de la nedreptăți și reprobabile nelegiuiri aidoma celor încă de azi.