Iar problema intoleranței, nu trebuie cît de cu EL sîntem, să-i dușmănim pe ceilalți. Iar de nu sîntem cu credință în EL sinceră și confirmată, simțită, demonstrată. Adio și nu am cuvinte, retrăgeți-vă dragilor pe meterezele altor îndreptări corecte. LUI și nouă, aliniați-vă cum dorește EL și mai vorbim, așteptați la rînd, cumințiți.
Altfel nu-i cînd și cum și nici vorbă de împăcare în afara cadrului SĂU cu noi și îndreptării convenite. Aflate și de alții interesați de bunul mers al relațiilor interumane cumsecade. Adevărat omenești, de bun-simț și cu binele și utilul în față mereu, demni, oameni adevărați. Ce mai încolo și încoace, ceea ce nu-i chip acuma și de foarte multă vreme între oameni conviețuirea.
Împăcarea, fiecare demn să mai lase de la el în folosul tuturora, altfel e aiurea treaba. Și de mîntuială, ne ajungînd nicăierea, fuduli și iresponsabili, nedrepți ca vai de noi. Împăcîndu-ne și cu sinele, modificarea-i cam totală și ireversibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu