3112.Încă nu ne-am prins cum e cu viața și omul în relațiile cu EL și noi de ce, pentru ce? Mai avem de tras?

  Viața e un vis, ce ni-l dorim frumos, deosebit, încununat de succes și înălțare. Firescul e amara existență, nepriceperea de toate felurile, de a fi cum trebuie. Mereu în afara binelui pentru noi și ceilalți. Nici nu-l putem înfăptui deliberat, ni-i chin și răsfăț de rară candoare, oarecum nepotrivire. Înăcrită viață anapoda de ne cuprins în așa timpuri de pe o oarecare urmă nedefinită.
  Gîndirea dată cu spiritul din CER, să conviețuiască în mediul Pămîntului. Simt în trupul material, animalic, atracția amețitor de tare a vieții. La alt nivel mult superior, de ne contestat naturii vii și ea, dar neputincioasă în raport cu omenirea. De la care și așteptările-s deosebite și încă ne fructificate pe de-a-ntregul corect. Înstrăinată de EL, o vreme îndepărtată după o apropiere prea timpurie nepricepută.
  Nu de mult, iar e curtat omul de SUS, doar o avea mintea de pe urmă a românului. Încă nu ne-am prins cum e cu viața și omul în relațiile cu EL și noi de ce, pentru ce? Avem de tras, pînă cînd și ce va fi? Minte cum vom căpăta, dacă așa nu-i chip?!