3083.Sondînd terenul unei abordări temeinice nouă și necutezată atîta vreme cu cap

  Sîntem total absorbiți, cu ochii noștri de melc nu vedem defel binele, ci răul și urîtul. Ni-i aproape și-l preamărim, înfricoșați o tot ducem dîrdîind din barbă nu încetăm. Singuri să ne îndepărtăm, ci de ceea ce trebuie să fim, să devenim, nu străini de EL și noi. Continuăm și azi nestingheriți defel de inconvenientul cunoașterii adevărate.
  Adecvate nouă din facere..., dar încă ne aflat și nici degrabă șanse nu se întrevăd. De a ne preocupa măcar de un început durabil, ce să ne dea speranțe în continuare măcar. Ce-o fost, o fost, o trecut, dar să ne dezmeticim și de acuma nu-i tîrziu, cu încetul. Căutînd drumul aflării noastre în raport corect cu EL și noi în ce ne scăldăm.
  Cu adevărat cu interese demne de oamenii ce trebuie conștienți de o înfăptuire în căutare. Sondînd terenul unei abordări temeinic nouă și necutezată atîta vreme cu cap.