3100.Delăsarea, lenea și uitarea ne țin tare din urmă pe loc, tot pe loc

  Omul nu-i centru vieții, ci EL, prin EL se poate orice înfăptui și afla căutîndu-ne. A ne îndrepta cum ne tot dorește, e o căutare de cunoaștere și cu omul ce-i în dreptul său. Pămînteanul va mai fi în evoluție ulterioară nouă azi, spre alte zări. E de muncit încă să ne dovedim competenți între noi și-n fața SA. De aflat sigur vom ști și de alții cam ca noi schimbînd informații ce ne așteaptă.
  Doar să ne trecem pragul neputințelor ce ne tot turuie nevrednicia întruna de ne-am săturat. Și altă cale largă și adîncă, spațioasă vom afla dincolo de noi încă acuma. Vedeți ce nătîngi și înapoiați moral și cu răul și urîtul colegi prin lumescul învechit. Împăienjeniți nu vedem binele și utilul pornirilor dătătoare de speranțe adevărate.
  Ne dorim neputincioși încă oriunde bunul-simț și binele cu noi și lîngă noi. Nu facem încă nimica să le și putem aborda cumsecade între oameni. Delăsarea, lenea și uitarea ne țin tare din urmă pe loc, tot pe loc.