3127.De ne imaginat nici pentru EL, în toate cele, cîndva, acuma edificat și nemulțumit de noi, omenirea în devenire

  Masele și nu numai cad adesea în extrema destrăbălării și apucăturilor nedrepte, dezordinii.  Doar firea înaltă, omul ce tinde și poate fi superior, abținerea și morala ne ferește de neprevăzutul hain omeniei. Binele avut în față mereu, cumsecade între oameni de asemenea, știindu-L corect cu adevărat. Și de primești și încuviințarea dorită ai tupeu de îndreptare chiar de-i lumea cum e ea, răzbești sigur.
  Și o vreme se poate conviețui în comportament mediu simțit și desfășurat. Mijlociu normalul în toate cele treburi și trăiri moderate, împăcînd extremele din noi și aiurea. Și la o adică nu-i singur, singur, e familia cu ale ei ramificații ce te însoțesc. Dîndu-ți sprijinul necesar vieții în deriva contemporanei existențe fără EL și noi mai acătării.
  În fiecare poate sălășlui animalul, fiara, dezlănțuirea cu cap în rele și urîte cîte și mai cîte. De ne imaginat nici pentru EL, absolut în toate cele, cîndva, acuma edificat și nemulțumit de noi. Omenirea în devenire spre un ce ne va hărăzi continuarea, vom afla.