3175.De vieți ce nefardate nu ne reprezintă credem, dezinformați și uituci de cele necesare oricînd aceleași

  Ironia să fie melancolică i se șade, în demersul construcției dorite, de ne simțim în stare. Nu dezgustat de începutul nu prea promițător, crezînd în rafinament și gingășii utile. Că-n mîna celor tari hățurile nu transpiră și bidivii-s aspri ca și ei în căi singure și sigur de izbîndă muncită la timp. Aprige-s cărările însingurate ale aflărilor cutremurătoare-n toate, de admirat oricînd.
  Clocotul interior e asemenea ființelor ce-l simt în demersul realizărilor de orice fel. De asta-s de ne înțeles de dîrji și de ne urmat, redute singulare-n noian de dezmăț. Nedrept și urîțit de neputințe lumești trecătoare, lumini printre umbre uscate-n derivă. Ne sincere pe cît se cere, în spate cu informații de ne tăgăduit, ce te obligă la cîte nu se potrivesc altora neștiuți.
  Chiar și nepotriviri, anacronisme din vechi izvoare încă curate, ce azi se crede că nu-s reflectate. De vieți ce nefardate nu ne reprezintă credem, dezinformați și uituci de cele necesare oricînd aceleași.