3747...Înstrăinați cu bună știință

  Cred că-I vreme de ni se adresează cu: cred că-S greu de priceput și urmare. E ceea ce se știe de veacuri multe avem nepriceperea conduită de viață. Trăgînd ponoase ale nepriceperii continui ca și azi și de cînd e lumea. Nu-i încă vremea cînd și copii vor știe ce și cum e de a ne comporta în fața SA. Și-ntre noi cum ni se tot cere de SUS și încă nu-i chip, dar va fi atunci.
  Dezmeticirea va fi aprigă și deslușită tuturora în termenii ce azi nu-i încăpem. Ni se par de ne priceput, atunci parcă ni se va deschide mintea, încă strașnic pustie. Azi și de cînd e lumea tot așa în neputințe și nesocotite treburi ce-s continuu de plătit. De gîndirea nu-i încă coaptă, ci dusă cu sorcova-neștire, cotrobăind unde nu ne fierbe oala.
  Înstrăinați cu bună știință în afara SA și nici de noi prea dispuși la bine și bun-simț.

3428.Binele în toate cele și numai binele

  Și lenea ca și nepriceperea ne trîntesc la o adică, apucînd pe acolo pe unde nu ne fierbe oala. Deci limitați-vă la ce știți corect și bine, nu pe căi neroade, neumblate de cei cumsecade. Că părăsiți plătiți nedrepților voi și ai voștri mereu pînă vă vin mințile la cap. Căi cu EL alăturea în bine, util și chiar frumosul din noi dat și la restul ce ne așteptă.
  Să ne desăvîrșim aievea, pe față în conformitate cu menirea dată dintotdeauna omului.
  Nesăbuința ne dezorientează, ne simțim singuri, înfricoșați în așa necorespunzătoare nouă apucături. Inumane, imorale, rele și urîte, nepotrivite nouă vreodată. Ci doar dreptatea cu adevărat, adevărurile ce ne cuprind, binele în toate cele și numai binele.

3112.Încă nu ne-am prins cum e cu viața și omul în relațiile cu EL și noi de ce, pentru ce? Mai avem de tras?

  Viața e un vis, ce ni-l dorim frumos, deosebit, încununat de succes și înălțare. Firescul e amara existență, nepriceperea de toate felurile, de a fi cum trebuie. Mereu în afara binelui pentru noi și ceilalți. Nici nu-l putem înfăptui deliberat, ni-i chin și răsfăț de rară candoare, oarecum nepotrivire. Înăcrită viață anapoda de ne cuprins în așa timpuri de pe o oarecare urmă nedefinită.
  Gîndirea dată cu spiritul din CER, să conviețuiască în mediul Pămîntului. Simt în trupul material, animalic, atracția amețitor de tare a vieții. La alt nivel mult superior, de ne contestat naturii vii și ea, dar neputincioasă în raport cu omenirea. De la care și așteptările-s deosebite și încă ne fructificate pe de-a-ntregul corect. Înstrăinată de EL, o vreme îndepărtată după o apropiere prea timpurie nepricepută.
  Nu de mult, iar e curtat omul de SUS, doar o avea mintea de pe urmă a românului. Încă nu ne-am prins cum e cu viața și omul în relațiile cu EL și noi de ce, pentru ce? Avem de tras, pînă cînd și ce va fi? Minte cum vom căpăta, dacă așa nu-i chip?!