De vrei să realizezi, să creezi orice cît de neînsemnat lucru, trebuie să-l faci cu plăcere nu obligat de nimeni niciodată.
Să te retragi în lumea ta, cum o fi, nu contează, ţie să-ţi placă, asta contează, ascuns în lumea ta oricînd vei izbindi acolo unde alţii nici nu gîndesc.
Deci crează-ţi întîi o stare de intimitate, un spaţiu propriu dorinţelor tale cele mai năstruşnice , poate de neimaginat pentru alţii, dar în care tu să te simţi bine, şi să faci ceva.
Ceva care să te reprezinte cît mai complet, şi desăvîrşit, măreţ, inatacabil, de neatins de alţii, să-i dai gata, bucurîndu-te de ce ai reuşit de capul tău singur.
Gustave Flaubert a spus demult că singura şansă de a izbindi este de a face numai ce-ţi place, ceva reprezentativ, nu în nisipul mişcător al atracţilor şi învoirilor vieţii zilnice.
Deci să realizezi să creezi distrîndu-te cu plăcere ceva desăvîrşit prin tine însuşi, ce te pasionează, ce alţii poate nu apreciază, şi care poate numai tu crezi posibil.
Poate nu eşti încurajat ci criticat, înjosit, luptă, nu te lăsa, cu rîvnă atentă, dăruire deosebită le ve-i plăti lor lipsa de încredere.
Ai numai răbdare, atenţie la lucrul tău, fără grabă, învinge-ţi orice pornire şi grabă, finalizînd în linişte deplină fără să te dai de gol numănui, ci numai EL, să te ştie, şi vei triunfa, dar nu va fi uşor, prin luptă continuă şi cu tine însuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu