Frica de EL

   Dostoievski : Frica e blestemul omenirii.
   Şi totuşi se consideră : căruia îi e frică de EL, Domnul Dumnezeul Tatăl ceresc, e primul pas spre credinţa în EL, şi nu-i blestem ci binefacere, salvarea.
   Bineînţeles o frică constructivă în raport cu credinţa, respectul şi să-L ştim cît mai adînc şi bine.
   O frică care să ne permită, cunoscîndu-L, cît vrea EL, să promovăm în direcţia dorită de EL, evoluînd ca să-L mulţumum cunva şi noi să fim mulţumiţi în comuniune cu EL.
   O altă lume, cred.

II stiu de frica, din vechime

  Pentru ca EL mi-a dat credinta si s-a tinut de mine sa-L stiu si crede am fost un curajos in a lua initiativa uneori cam nechibzuit cred acuma, aflind din BI ce au patit unii curajosi de buna credinta dupa ce se scrie in BI ce credeau ca fac bine ajutindu-L cumva nechemati, neinitiati si au platit cu viata, : 331-6-6 : uciderea lui Uza si inspaimintarea lui David, dintr-o banala precautie, EL te ucide, nu stiu Doamne. Se vede traba ca prea imi iau in serios si ma inplic cu credinta in TINE. Povestirea lui I. Creanga cu drobul nu e foarte departe. Nu stiu Doamne am sa ma mai intaresc cumva, in credinta cumva.