3173.Nu-l determinăm noi niciodată, ci lumea și noi prizonieri tăcuți și cuminți ai propriei aflări

  Că-i luptă-n sinea fiecăruia, pe josnicia balcanică-țigănească cu înălțările lumii aflate. Cît pot fi ele de credibile-s de cîntărit și ponderați de aflat viața. Că-n nehotărîrea generală să ne vedem de treabă cumsecade, firesc de omenoși. Întortochiatele firi umane, de a ne desprinde și căta menirea singuri singurei. Că-i cel mai bine și de apreciat de ceilalți, oricînd, dar reținuți de putem, să nu sărăcim.
  Ce facem și vorbim, e o magie realizată și de respectat întocmai, pentru că ne definește oarecum. Ne avînd voie s-o tulburăm măcar ironic, respectîndu-ne pe noi înșine astfel. Dovedindu-ne apți cu noi și cu ceilalți, reușita examenului în societate. Și-n timp de evitat alte năstrușnice ieșiri, pînă nu se epuizează interesul, care ține cît ține.
  Nu-l determinăm noi niciodată, ci lumea și noi prizonieri tăcuți și cuminți ai propriei aflări.

2520.Pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele

  Atenție atunci cînd ne hotărîm, și nu-i ușor, să ne îndreptăm, sinele ne dă în vileag. Numai către noi înșine, nu ne obligă în termene să îndreptăm nelegiuirile. Dar liniște nu mai avem ca înainte, pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele. Nedreptăților săvîrșite în timp și știute și de noi oarecum, dar tăinuite sub preșul firii noastre. De acuma de cînd te hotărăști, începem să dăm înapoi curățindu-ne.
  Nu cu fuga ci cu atenție mereu o vreme ce SUS se știe și e urmărită, pînă revii. Să devii un om oarecare, dar cu piciorele pe Pămînt înspre îndreptarea dorită. Edificîndu-te de-i cauți și LUI loc în ființa ta, corect cum se cuvine dintotdeauna.
  Oricît ar încerca un oarecare ce nu crede în EL, să se îndrepte, va fi doar o spoială dăunătoare lui. Plătind convertirea în minciună cu ceea ce se practică, părăsirea și pedepsele aferente, conform CER-ului. Cu unele temporizări în care încercările-s prezente o vreme și de nu-s rezultatele dorite. Se intră în normalul nedrepților cu o oarecare amînare-așteptare, de CER știută.

1381.Căzneşte-te, că nu poţi înainta!

   Adevărul de-l simţi şi-n timp îl ştii din ce în ce mai bine, te eliberează din meterezele nedrepţăţii lumii. Şi pe tine însuşi, de chiar doreştii, că nu-i uşor să te învingi înspre îndreptarea dorită de SUS. Că inconştientul pînă nu reuşeşti să te eliberezi de toate tarele trecutului nedrept nu-ţi va da pace. Deci trebuie să te împaci cu tine însuţi mai întîi, înainte de a porni pe calea SA. De nu-ţi mai aminteşti greşelile, căzneşte-te, că nu poţi înainta!
   De asta şi Divinitatea ne vrea întîi îndreptarea corectă, moralizarea între noi oamenii s-o avem ca un bun sigur cîştigat. Şi următorul pas care-i mai necunoscut şi-n continuă cunoaştere spre calea SA. Războiul cu nedreptatea din tine e total, implicarea te oboseşte şi nu-ţi dă pace sinele, pînă nu te îndrepţi încet cum trebuie. Şi să fii mulţumit, e o uşurare, ce nu ai cunoscut-o niciodată. Parcă nu-ţi afli locul, dar EL ţi-I alăturea şi contează enorm.
   Mai ales că nu-L ştiiai cam deloc înainte. Noutatea LUI te va preocupa mult timp tot înspre o cunoaştere ce o afli din mersul tău, simţindu-L. E şi mulţumire şi răspundere şi curaj şi încrederea deplină în ceva ne mai ştiut înainte vreme. Parcă simţi şi o uşoară neputinţă, chiar nu te simţi în apele tale mereu. Dar vrei tot mereu altceva, ce nu ştii.
  Te simţi apărat şi fără frică de-L respecţi cum vrea, şi-ţi şi îndeplineşte nevoi altfel neputincioase ţie şi a lor tăi. E o altă existenţă, ce v-o doresc şi vouă de vreţi? De nu, în timp îmi voi da seama şi de vii greu, vă voi lăsa de EL îmi va da îndrumare. Dar de acum vă zic, că urmările pentru voi nu vor fi straşnice ci urîte şi rele, de nu-L veţi recunoaşte cum trebuie.
   Să ne simţim cu EL apăraţi de nevoi, în preajma SA mereu să ne dorim a fi. Asta-i dorinţa SA pentru noi de aflare a LUI după aşa neagră şi degradantă perioadă. Îndreptaţi în toate cele ce-n timp ni se vor destăinui corecte şi libere de rele şi urîte apucătiri şi practici. Nedemne de EL şi Lumea SA, de noi încă departe din vina noastră nedrepţi şi neputincioşi încă.

Încercarea

   Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
   Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
   Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
   Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
   Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
   Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
   Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
   Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
   N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
   Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
  Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !

Îndreptarea

   Întradevăr să conştientizezi greşeala ce o faci, e mare realizare, să ştii că nu eşti drept într-o acţiune ce ai înfăptuit-o, că ai greşit, şi să cauţi să o îndrepţi, e ceva corect şi înălţător.
   Dar să previi acele greşeli să nu le mai faci ar fi de dorit şi atunci e cel mai bine şi să cauţi să te menţii la acel nivel de corectitudine autoinpusă, asta înseamnă îndreptarea.
   Mai bine spus începutul îndreptării pe toate planurile existenţei tale complexe, ca la fiecare. Bunul simţ joacă un rol hotărîtor  să ţi-l inpui, dar să nu exagerezi cu tine.
   Să nu cauţi să duci autoînfrînarea la extreme, "nu strică puţină îngăduinţă faţă de tine însuţi, oarecare zîmbet şi modestie.Nu te lua prea în serios şi în sublim. Nu te grăbi să admiţi că eşti o făptură cu totul exepţională, a iadului şi a răului "N.Steinhardt .Deci echilibru în toate.
   Viciul admiră virtutea, dar virtutea presupune înfrînarea, deci avem porniri nesănătoase în firea noastră, ce prin educaţie în timp, şi cu voinţă le dominăm cumva, dar să ne ferim pînă ne obişnuim cu binele, să mai avem de-a face cu ispite nepotrivite.
   Toată viaţa e o luptă cu sinele nostru, tindem spre împliniri extreme, dar nu obţinem decît specializări foarte înguste ale domeniilor dorite, din vina intinctelor şi inconştientului, ce înving puritatea omului nou în lume.
   Îndreptarea e primul pas spre cunoaşterea ta, care pe EL îL ineresează, şi se poate să urmeze de doreşti să-L ştii măcar cît mai bine posibil, să-L respecţi, şi de se poate să-L crezi.
   E intrarea ta într-o lume nouă, a comuniunii cu EL, va fi împămîntenirea raiului în tine şi cu tine permanent cît vei dori în comuniune cu EL.