2520.Pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele

  Atenție atunci cînd ne hotărîm, și nu-i ușor, să ne îndreptăm, sinele ne dă în vileag. Numai către noi înșine, nu ne obligă în termene să îndreptăm nelegiuirile. Dar liniște nu mai avem ca înainte, pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele. Nedreptăților săvîrșite în timp și știute și de noi oarecum, dar tăinuite sub preșul firii noastre. De acuma de cînd te hotărăști, începem să dăm înapoi curățindu-ne.
  Nu cu fuga ci cu atenție mereu o vreme ce SUS se știe și e urmărită, pînă revii. Să devii un om oarecare, dar cu piciorele pe Pămînt înspre îndreptarea dorită. Edificîndu-te de-i cauți și LUI loc în ființa ta, corect cum se cuvine dintotdeauna.
  Oricît ar încerca un oarecare ce nu crede în EL, să se îndrepte, va fi doar o spoială dăunătoare lui. Plătind convertirea în minciună cu ceea ce se practică, părăsirea și pedepsele aferente, conform CER-ului. Cu unele temporizări în care încercările-s prezente o vreme și de nu-s rezultatele dorite. Se intră în normalul nedrepților cu o oarecare amînare-așteptare, de CER știută.