4425..În concordanță cu Realitatea.

  Ni se dă vaga impresie că noi ne hotărîm, la o adică, traseul și urmările neclare noi le tragem, așa la o întîmplare ce-i cumva pe undeva. Ne dictată ferm și clar de Undeva. Hei! Nu-i așa, ci toate cîte le tragem cît viețuim ni-s datorate după ale SALE hotărîri. În ceea ce ne privesc, mai clar și hotărît cînd e cazul, ori mai ponderat și aparent doar nehotărît și-n derularea unor ascunse.
  Și derutante anumea trasee ale existenței acesteia ce ni se pare anapoda și nu-i de L-am ști și urma cu bine, altă viață am avea. Dar nu-i încă cazul, nu s-o copt vremea noastră cu EL împreună, e încă de aflat cîteva în completare să ne fie mai clar. Cînd va fi să fie, că nu sîntem de capul nostru și-i de urmat calea cum trebuie, pe unde trebuie, ce încă nici vag nu dibuim.
  Bineînțeles oricum ar fi, nu ne convin multe și căutăm explicații ce să ne convină, dar nu-s și toate în concordanță cu Realitatea.

2579.Afli ce-ți dorește suflețelul, dar Esența vieții?

  Nu ne împiedică nimica, cînd hotărîm un lucru, hotărît rămîne, chiar de-i „anapoda” vremea. Fiind în contact cu cunoașterea la ea acasă și afli ce-ți dorește suflețelul. Dar îți lipsește Esența vieții, cunoașterea relaților LUI cu lumea noastră și de oriunde. Cît putem cuprinde, deoarece nedreptatea-și face de cap și ne minte întruna. Încă din vechime și nici de dreptate nu știm mai nimica.
  Că se acreditează ideea omului fericit, îmbuibat cu de toate în orice domeniu al vieții. Cunoașterii, fericirii, binelui și ce-și dorește și nu-și dorește, da, află că nu știe ce trebuie, ratîndu-și viața spre final. Scurtată din varii motive de SUS, grăbiți nu-L știm și nici cerințele către noi ale SALE. Că se zice, oricum să-ți împlinești viața, nu contează, dar finalul să-ți fie demn.
  E ceva totuși de adăugat aici, să ai și timpul necesar și acces la cunoașterea necesară. Pentru a te reabilita în termenii ceruți SUS și jos între oameni, că altfel e degeaba zbaterea. Rateul te pîndește și aiurit ai fost o viață, tot așa și termini învins de neputința de a fi om adevărat.

2520.Pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele

  Atenție atunci cînd ne hotărîm, și nu-i ușor, să ne îndreptăm, sinele ne dă în vileag. Numai către noi înșine, nu ne obligă în termene să îndreptăm nelegiuirile. Dar liniște nu mai avem ca înainte, pînă nu ne lecuim de absolut toate tarele. Nedreptăților săvîrșite în timp și știute și de noi oarecum, dar tăinuite sub preșul firii noastre. De acuma de cînd te hotărăști, începem să dăm înapoi curățindu-ne.
  Nu cu fuga ci cu atenție mereu o vreme ce SUS se știe și e urmărită, pînă revii. Să devii un om oarecare, dar cu piciorele pe Pămînt înspre îndreptarea dorită. Edificîndu-te de-i cauți și LUI loc în ființa ta, corect cum se cuvine dintotdeauna.
  Oricît ar încerca un oarecare ce nu crede în EL, să se îndrepte, va fi doar o spoială dăunătoare lui. Plătind convertirea în minciună cu ceea ce se practică, părăsirea și pedepsele aferente, conform CER-ului. Cu unele temporizări în care încercările-s prezente o vreme și de nu-s rezultatele dorite. Se intră în normalul nedrepților cu o oarecare amînare-așteptare, de CER știută.

1933.Condiția e să fim aicea cum trebuie și cu EL

   Treburile noastre terestre, ne sînt necesare, majoritatea, dar făcute cu bun-simț. Nu că ne hotărîm o viață veșnică undeva, că aceasta ni-i dată din creație de EL. Condiția e să fim aici cum trebuie și cu EL, ca ființe responsabile de noi cum ne dorește EL. Că în afara dorinței SALE, nu-și au loc discuțiile, îs de prisos și nedrepte LUI și nouă.
   Sîntem nu călători prin lume, ci implicați în ceea ce trebuie să fim, simțind omenește. Și împlinindu-ne cu adevărat într-o realizare, care încă n-o cunoaștem deloc. Nici vorbă de turiști să fim, că nu ne permite, doar rateuri umane, de nu ne pricepem menirea.
   Nedrepții, unii sînt încercați, să nu-și irosească viața în van, cu anumite credințe colaterale LUI. Ca încet să-și revie la ceea ce trebuie, dar e greu uneori, cu toată munca SA. Și nepricepînd demersul SĂU, ratată-i calea corectă și viața de asemenea.