4425..În concordanță cu Realitatea.

  Ni se dă vaga impresie că noi ne hotărîm, la o adică, traseul și urmările neclare noi le tragem, așa la o întîmplare ce-i cumva pe undeva. Ne dictată ferm și clar de Undeva. Hei! Nu-i așa, ci toate cîte le tragem cît viețuim ni-s datorate după ale SALE hotărîri. În ceea ce ne privesc, mai clar și hotărît cînd e cazul, ori mai ponderat și aparent doar nehotărît și-n derularea unor ascunse.
  Și derutante anumea trasee ale existenței acesteia ce ni se pare anapoda și nu-i de L-am ști și urma cu bine, altă viață am avea. Dar nu-i încă cazul, nu s-o copt vremea noastră cu EL împreună, e încă de aflat cîteva în completare să ne fie mai clar. Cînd va fi să fie, că nu sîntem de capul nostru și-i de urmat calea cum trebuie, pe unde trebuie, ce încă nici vag nu dibuim.
  Bineînțeles oricum ar fi, nu ne convin multe și căutăm explicații ce să ne convină, dar nu-s și toate în concordanță cu Realitatea.

3925...O luat cam sfîrșit.

  Se credea nu de mult că-I retras undeva dincolo de perceperea nostră. Și nu-I accesibil omenirii, nu mai dădea semne ca mai înainte din care omul să-L știe. Cît de cît, că sîntem limitați de neputințe între noi și-n fața SA, așa pretențios. Și noi atît de neputincioși în ale SALE cerințe, ce ni se par de ne priceput. De asta cred ni s-o îngăduit religiile tîmpe și de azi la moda prostirii lumii omenești.
  Normal era să îL tot așteptăm și mii de ani și ne-ar fi fost mai bine, decît în neroziile. Atît de împămîntenite, de care constat nici EL nu-I străin cumva, inexplicabil mie. S-o învoit oarecum cu așa neputințe omenești de a-L pricepe, lăsînd imaginația omului. Să-și creeze o așa dandana de nerozii, care mai de care mai fudulă în prostii întortochiate.
  Și retragerea SA, EL ne-o atenționat nu de mult pe la noi, o luat cam sfîrșit, revine.

3705..Știindu-ne menirea de bine și EL

  Pierduta grădină a raiului, se zice că-i pe undeva, sigur e pe Pămînt, doar să ne-o facem. Prin noi înșine și cu EL alăturea, chiar și de azi începînd, de vrem să putem fi cum ni se tot cere. De către EL și altele vom afla, bucurîndu-ne de viață noi și ai noștri, dar încă-i foarte greu. În așa împotrivire generalizată, lumescul dezlănțuit în nedreptăți, urîțenii și răutăți guvernate.
  De așa încă omenire de izbeliște, anumea lăsată doar minte cînd va fi să fie, va ține. Mai abitir gîndirea pe veci, ne mai încălcîndu-I calea, legea, îndrumarea, ci împreună. Desfășurîndu-ne pe drumul aflărilor trebuincioase, ce azi nu-s în dreptul nostru. Prea străini de EL și noi cum ar trebui să ne comportăm între noi și-n fața SA și nu reușim.
  Ne lipsesc, educația de început corectă, demnă, responsabilă, știindu-ne menirea de bine și EL.

2044.Într-un fel sau altul LUI ne rapotăm

   Chiar și cei mai neîncrezători, recunosc că-I Ceva Undeva, Un Necunoscut Absolut. Ce parese ne conduce din umbră mereu și-ntr-un fel ori altul LUI ne raportăm. Dar EL vrea pe față, chiar de nu-L merităm a vedea și chiar nu ni se arată. Pe față să ne îndreptăm între oameni și să-L căutăm și cît se poate respecta pe neve. Să încercăm măcar, cît putem și vom fi încuviințați de EL, simțind adevărul SĂU.
   De ne îndoim de EL, avem probleme, ce ni-L confirmă că-I peste noi și să-L știm. Și de chiar ne înverșunăm din varii motive o putem încurca urît de tot pierind. Ratîndu-ne o viață ce putea și-n extremis salva, pentru a o afla așa cum se putea. Că EL ne poate lumina de ne imaginat, cunoscînd ce nici nu mai speram salvîndu-ne de vrem.
   Și nu ne vrea complicîndu-ne în reluări ale altora, ce nu ne reprezintă defel. Ci simplu fiecare, sincer în fața SA, cu vorbe directe, doar cu EL cum putem.

1916.Opunînd închipuiri nedrepte LUI și nouă

   De la a crede că există Dumnezeu, undeva și ne tutelează viața. Și să nu cădem în plasa neroziilor ce-L înfruntă, opunînd  închipuiri nedrepte LUI și nouă. Cu isuși și șleatca închipuirilor trăsnite, ce vă îndepărtează de EL, Adevăratul, Creatorul. Și de asta tot părăsiți, plătim la greu tribut prostiei de secole multe. Ce ne înstrăinează de EL și imorali înrăiți, punem capac la nesupunerea în fața SA.
   Și astfel, pe căi greșite, într-o viață nedreaptă, părăsiți, avem parte de necazuri. Suferințe, desnădejdii ce ne distrug speranța de viață și o grăbită dispariție. Constatînd că nu am priceput viața, ratîndu-ne idealul de a realiza ceva împreună cu familia.
   Neînțelegerea SA și nedreptatea noastră între oameni, contribuie hotărîtor. La rateul de a fi realizat și mulțumit, încheind existența conștient de tine. Știind timpul trecerii dincolo. Tot cu EL, cum ai dus-o și-n viață împreună cu EL.