Se credea nu de mult că-I retras undeva dincolo de perceperea nostră. Și nu-I accesibil omenirii, nu mai dădea semne ca mai înainte din care omul să-L știe. Cît de cît, că sîntem limitați de neputințe între noi și-n fața SA, așa pretențios. Și noi atît de neputincioși în ale SALE cerințe, ce ni se par de ne priceput. De asta cred ni s-o îngăduit religiile tîmpe și de azi la moda prostirii lumii omenești.
Normal era să îL tot așteptăm și mii de ani și ne-ar fi fost mai bine, decît în neroziile. Atît de împămîntenite, de care constat nici EL nu-I străin cumva, inexplicabil mie. S-o învoit oarecum cu așa neputințe omenești de a-L pricepe, lăsînd imaginația omului. Să-și creeze o așa dandana de nerozii, care mai de care mai fudulă în prostii întortochiate.
Și retragerea SA, EL ne-o atenționat nu de mult pe la noi, o luat cam sfîrșit, revine.
