3644...Dar cu alte trăiri noi și pentru tine

  Îs încăpăținat, recunosc, ce știu, nu știu cum dar simt că știu din înalte tării. De la EL oarecum, nu știu cum dar știu, nu admit chiar de întîmpin tot de pe acolo împotriviri. Contradicții, e o aflare în curs viața pentru mine, mai altfel decît pentru restul. Astfel se spune că prin credință  nu scăpăm de necazuri, adică EL ne părăsește.
  Chiar de te dovedești bun, măcar cauți îmbunătățirea continuu și-L simți ca atare. Că-I alăturea de tine în îndreptarea convenită, în aflare și de EL, cît meriți. Ei nu-i așa îI cu tine și te ține din scurt o dată ce te-ai angajat pe calea convenită. În aflarea omului nepregătit în așa lume, dar se poate, de vrei și EL te acceptă. Adio necazuri, doar colaborezi cu EL și EL cu tine, dar e să fii mereu pe fază.
  Controlîndu-ți comportările, răspunsurile la solicitările SALE și e începutul. Unei altfel de vieți pe Pămînt între ceilalți, dar cu alte trăiri noi și pentru tine.

2516.Răul e de încercare aruncat în fața omului

  Ni se tot reproșează nouă românilor că sîntem  cum sîntem, dar avem și merite. Ce nu ni se recunosc de nedrepții lumii, astfel ni se impune ca eroul național Ion Antonescu. Care printre altele a salvat de la gazare sute de mii de evrei în timp ce conducea țara. Cînd Hitler conducea o serie de alianțe din care făceam și noi parte.
  Dar fiind singurii ce ne-am apărat minoritarii aceia atunci, celelalte țării predîndu-i germanilor. Și au pierit, urmașii supraviețuitorilor salvați atunci de noi, ne întorc acuma spatele?! Ce fel de lume e asta și ce fel de popor e al evreilor nerecunoscători ?
  Încurcăm fără să vrem răul cu suferința, au oarecare legătură, dar noi sîntem aceia. Că răul nu-i o problemă, ci o temă de încercare aruncată în fața omului. De SUS, ca și binele, dar de rău de ne luăm, împrietenindu-ne cu el, plătim prin suferințe. Și nu numai, deci părăsiți de pavăza SA, putem și rata viața, nemulțumiți dispărînd grăbiți.

2044.Într-un fel sau altul LUI ne rapotăm

   Chiar și cei mai neîncrezători, recunosc că-I Ceva Undeva, Un Necunoscut Absolut. Ce parese ne conduce din umbră mereu și-ntr-un fel ori altul LUI ne raportăm. Dar EL vrea pe față, chiar de nu-L merităm a vedea și chiar nu ni se arată. Pe față să ne îndreptăm între oameni și să-L căutăm și cît se poate respecta pe neve. Să încercăm măcar, cît putem și vom fi încuviințați de EL, simțind adevărul SĂU.
   De ne îndoim de EL, avem probleme, ce ni-L confirmă că-I peste noi și să-L știm. Și de chiar ne înverșunăm din varii motive o putem încurca urît de tot pierind. Ratîndu-ne o viață ce putea și-n extremis salva, pentru a o afla așa cum se putea. Că EL ne poate lumina de ne imaginat, cunoscînd ce nici nu mai speram salvîndu-ne de vrem.
   Și nu ne vrea complicîndu-ne în reluări ale altora, ce nu ne reprezintă defel. Ci simplu fiecare, sincer în fața SA, cu vorbe directe, doar cu EL cum putem.