4040...Doar L-om zări măcar corect.

  Acuma oarecum din nou se strofoacă CER-ul doar o înfiripa o conlucrarea cu noi. Omenirea pe de-a-ntregul de astă dată, crede că-i mai cu folos, am mai băgat la minte. Ți-ai găsit cu noi în așa desfătare de nerozii împopoțonate și minte ioc în fața LUI și spre îndreptarea cerută. Cutezăm a nu-L ști, cu tot dichisul SĂU înfiripat oarecum nu tare de multă vreme chiar pe la noi.
  Cu gînduri și făptuiri demonstrative dărîmătoare de toate teoriile lumii de cînd e lumea. Și nici acuma-n dezbaterea omenirii cum se cade, ci-n derizoriul aflărilor poate pe altă dată. Cînd cine știe cum ne vom regăsi mai cumințiți între noi și-n fața SA de asemenea. Căutîndu-I calea mai abitir ca ziua de mîine, cum se tot zorește și azi omenirea.
  Ne căutînd cum ar trebui la ziua încă de azi în care EL încă ne bate-n ferești și la uși doar L-om zări măcar corect.

3677...Rămîn chezașe între noi și-n fața LUI

  Din ce motiv pornita încercare crezi de a crede, nu contează, dar constați neputința. De a fi cum trebuie în fața SA în primul rînd, examenul nu crezi că-L poți lua. Te încearcă purificatoare amintirile și speranța de a fi cum trebuie, e doar o nădejde. Nu ești sigur, nu ți s-o confirmat ești în dubiu, o vreme și-i tare neplăcută așteptarea.
  Lupta cu închipuirile de bine și rău, nu te consideri împlinit suficient de copt. Corespunzător între oameni, nu te prea știi și de EL, ce să faci a fi cum trebuie. Așteptarea e lungă ca s-ajungă, ți se lungesc toate simțurile, preocuparea de neîncredere încălecată. Cînd ni se întinde un deget doar, îI vrem toată mîna, lacomi după atîta secetă neputincioasă.
  Gîndurele trec și vin, faptele și vorbele rămîn chezașe între noi și-n fața LUI.

2818.Se împotrivește ceva durabil, de ne priceput iute

  De nu am crede în realizări semețe, ce par pentru unii foarte obișnuite și nu-s. Că hotărîrile nu le iei tu, tu doar faci, constați că nu mai merge ca înainte. Cum erai obișnuit, mecanic îi dădeai înainte și de ți se împotrivește ceva durabil. De ne priceput așa la prima mînă, cazi în munci extenuante și ținere de minte. Că omului nu-i dat să fie așa cuminte și totuși, cum de ne simțim așa de zmei?!
  Pînă cînd EL ne dezmeticește, în a-I fi folositor și nouă înșine și nu numai. Că-i muncă și gîndire corespunzătoare, nu la întîmplare, ci cu bine și moralitate. Între oameni și corecți în fața LUI să-I fim, urmîndu-I dorințele. EL E Dumnezeu, Unicul din CER, Responsabilul de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Și al nostru, dat în folosință chibzuită, respectînd regulile naturii înconjurătoare.
  Și-ntre noi să-L facem cît mai cunoscut, respectîndu-L și pe noi cu demnitatea omului. Creația SA, în gîndire și spirit Divin, adevărat în devenire cum ni-i programa de SUS.

1916.Opunînd închipuiri nedrepte LUI și nouă

   De la a crede că există Dumnezeu, undeva și ne tutelează viața. Și să nu cădem în plasa neroziilor ce-L înfruntă, opunînd  închipuiri nedrepte LUI și nouă. Cu isuși și șleatca închipuirilor trăsnite, ce vă îndepărtează de EL, Adevăratul, Creatorul. Și de asta tot părăsiți, plătim la greu tribut prostiei de secole multe. Ce ne înstrăinează de EL și imorali înrăiți, punem capac la nesupunerea în fața SA.
   Și astfel, pe căi greșite, într-o viață nedreaptă, părăsiți, avem parte de necazuri. Suferințe, desnădejdii ce ne distrug speranța de viață și o grăbită dispariție. Constatînd că nu am priceput viața, ratîndu-ne idealul de a realiza ceva împreună cu familia.
   Neînțelegerea SA și nedreptatea noastră între oameni, contribuie hotărîtor. La rateul de a fi realizat și mulțumit, încheind existența conștient de tine. Știind timpul trecerii dincolo. Tot cu EL, cum ai dus-o și-n viață împreună cu EL.