4311..Demni creați.

 În prea îndelungată vreme ne-am tot obișnuit fără de EL și EL de asemenea nu ne înlesnea apropieri, decît ici și colo. În condiții dificile pentru masa largă de oameni, unii aleși pe sprînceană mai puteau afla cîte ceva acătării. Pentru acele momente de viață terestră ce-i privea oarecum, nu ca azi cînd cam cu toții participăm vrem nu vrem la aflări.
  Ce ne pun în priză directă cu tot globul, nu via pe SUS, chiar de nu simțim, dar știm ce și cum e în fiecare colț de lume umană. Natură și mediu ce ne privește în general aflînd cîte-n lună și-n stele, poate nu toate și de interes necesar vieții de zi cu zi. Dar știm ceea ce în general altădată ne era ascuns, ca și despre EL și noi ce-i încă dificil de aflat așa ca să știm ce trebuie să știm a fi.
  Încă ne împotrivim a fi oameni cu adevărat și cu trebuință înspre EL și noi acătării, omenoși în bine și demni creați a-L sluji ca și pe noi.

2818.Se împotrivește ceva durabil, de ne priceput iute

  De nu am crede în realizări semețe, ce par pentru unii foarte obișnuite și nu-s. Că hotărîrile nu le iei tu, tu doar faci, constați că nu mai merge ca înainte. Cum erai obișnuit, mecanic îi dădeai înainte și de ți se împotrivește ceva durabil. De ne priceput așa la prima mînă, cazi în munci extenuante și ținere de minte. Că omului nu-i dat să fie așa cuminte și totuși, cum de ne simțim așa de zmei?!
  Pînă cînd EL ne dezmeticește, în a-I fi folositor și nouă înșine și nu numai. Că-i muncă și gîndire corespunzătoare, nu la întîmplare, ci cu bine și moralitate. Între oameni și corecți în fața LUI să-I fim, urmîndu-I dorințele. EL E Dumnezeu, Unicul din CER, Responsabilul de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Și al nostru, dat în folosință chibzuită, respectînd regulile naturii înconjurătoare.
  Și-ntre noi să-L facem cît mai cunoscut, respectîndu-L și pe noi cu demnitatea omului. Creația SA, în gîndire și spirit Divin, adevărat în devenire cum ni-i programa de SUS.

2155.Fără nici o legătură cu Divinitatea

   Ne-am obișnuit unii cu o credință, poate așa la derută, ne împărtășită unanim. Că o fi existînd un Dumnezeu, grav e că cei ce se pretind reprezentanții LUI pe Pămînt. Îs de nimic, fără nici-o legătură cu Divinitatea, ci niște neica-nimeni în fața LUI și a nostră. Dar fudui nevoie mare, că ne prostesc și ne lăsăm asta-i beleaua, a noastră sigură și singura.
   Deci se poate ca să facem un salt calitativ uriaș, de la a crede că poate exista Dumnezeu. La a crede în Dumnezeu. E fenomenal de uriașă calea, extraordinar de înălțătoare, în timp edificîndu-se. Și la  început e o euforie de ne descris și de ai răspunsuri pe măsură, chiar că epatezi. Te crezi cineva și chiar ești, dar prea puțini știu și te bagă în seamă. Mai mulți nepăsători și chiar contra cu nemiluita.
   Nu vreau să ajung cine știe unde, dar în istorie de nenumărate ori EL, pentru scopul SĂU. Ce-i și al nostru dar încă sîntem inconștienți, ne dăm cu presupusul la greu. De nu avem confirmarea LUI, uneori o mai am și caut să mă conving cît pot.