4369..Ce ne privește măcar.

  Sîntem de cînd lumea într-o conlucrare cu EL și EL cu noi, dar neînțeleasă cum trebuie, noi oameni cu limbajul și priceperea noastră. Limitată tare la cît ni-i nevoie a viețui pe Pămînt mai acătării ori ba, EL Dincolo, un Dincolo neștiut de noi. Poate în altă dimensiune spațio-temporală ori frecvență de existență spirituală de ne imaginat pentru noi dar fiind capabilă de toate.
  Deci ni s-o dat posibilitatea așa limitată de a ne înțelege cumva în direcții oarecum diferite noi cu EL. Da, EL ni-o înlesni această existență convenită SUS peste noi și noi doar constatînd în timp și spațiu viața, natura și pe EL de bine de rău. Oarecum în niște explicații cît de cît cunoscute corect ori ba, ori doar aproximate în cea mai mare măsură, așa-i deocamdată.
  Nu avem acces corect la multe mari și mărunte despre noi, natură și mai ales despre EL și noi în ceea ce ne privește măcar.

4040...Doar L-om zări măcar corect.

  Acuma oarecum din nou se strofoacă CER-ul doar o înfiripa o conlucrarea cu noi. Omenirea pe de-a-ntregul de astă dată, crede că-i mai cu folos, am mai băgat la minte. Ți-ai găsit cu noi în așa desfătare de nerozii împopoțonate și minte ioc în fața LUI și spre îndreptarea cerută. Cutezăm a nu-L ști, cu tot dichisul SĂU înfiripat oarecum nu tare de multă vreme chiar pe la noi.
  Cu gînduri și făptuiri demonstrative dărîmătoare de toate teoriile lumii de cînd e lumea. Și nici acuma-n dezbaterea omenirii cum se cade, ci-n derizoriul aflărilor poate pe altă dată. Cînd cine știe cum ne vom regăsi mai cumințiți între noi și-n fața SA de asemenea. Căutîndu-I calea mai abitir ca ziua de mîine, cum se tot zorește și azi omenirea.
  Ne căutînd cum ar trebui la ziua încă de azi în care EL încă ne bate-n ferești și la uși doar L-om zări măcar corect.

3877...În aflare, tot înainte!

  De a-i fi tu și EL oarecum într-o conlucrare într-o pustietate naturală ori cine știe. În ce izolare prielnică afirmării de sine stătător unei relații convenită ad-hoc. Menținută-n limitele bunului-simț și dreptății resimțite doar de unul singur acolo. În fața SA doar și a unor împrejurări neutre, ar fi ceva cred mai ușor, dar așa. În balamucul lumii actuale oriunde te întorci veștile te implică te răscolesc și viața.
  Cu ale ei de toate cele cu EL poponeț pe culmea unei pretenții vii continuu acutizată. De nevoințe și constatări dărîmătoare din ce în ce, nu de la început cînd o fost ehei bine. O vreme cu consimțămîntul novicelui aburit de perspective negîndite. Pe aripi de ilustre vise din vise și ajungeri în sfere de înaltă bucurie, că doar ești cu EL cumva.
  Aiureli de începător lunatic, cu toate că nu-mi place de oarece vreme luna defel, o evit. Pe EL nu se poate, o dată pornit pînă-n pînzele albe ale SALE în aflare, tot înainte!

3443.De izbeliște cu noi în necurățeniile înfloritoare pe Pămînt

   Nu știu cum să-ncep, e dificil cum ne ia EL și ne sucește prin cîte încercări. Doar om pricepe ce-i cu noi și mai ales cu EL și noi într-o conlucrare care-i greu de aflat cum trebuie. Vrea și nu vrea să se-ncurce cu noi, noi așa neputincioși, pretențioși, nedemni. Nesinceri și de sîntem sincerii cu greu ne și îndreptăm între noi și-n fața SA.
  Aici e aici în fața SA, e încercarea vieții pentru noi cei de azi, nu-L putem afla cum trebuie. S-o ascuns de noi vreme multă și acuma înstrăinați majoritatea covîrșitoare nu-L dibuim. Și nici nu se prea lasă, ne tot încearcă de putem fi mai întîi oameni între oameni cu adevărat. Și pe urmă să-I dăm de capăt, ne împiedică nedreptatea făcută LUI și nouă, necurățenia din religiile lumii.
  Atîta-I LUI de greu să ne abordeze, că se cam lasă păgubaș, de izbeliște cu noi în necurățeniile înfloritoare pe Pămînt.

1988.Principiile moralei sînt de cînd lumea intacte

   Dispozitivele de bază ale civilizației și chiar ale spiritului omenesc în conlucrare cu gîndirea umană. Deci principiile moralei, sînt de cînd lumea intacte, doar transformarea lor, în mai statice, mai indiscutabile. Bătute pe veci în fruntea preocupărilor noastre cotidiene și nu numai. Modelate dar rămase intacte, noi după ele și nu ele după noi.
   Nu cum e azi cînd nedreptatea nu ține cont de morală, ci de prosia de care e în stare fiecare individ. Viciat de răutate și ros de invidie, lucruri ce trebuie grabnic eradicate. Șterse pe veci, chiar de-i greu, nu-i încotro, că EL asta ne cere de mult și încă nu-i cum trebuie în lume. Și mai ales și aici la noi, cu atîta nedreptate în toi, de omul corect nu se poate desfășura.
   Ci numai trîntorii și escrocii, bandiții și hoții, haimanalele și scursurile sociale. Îs peste tot și ne fac viața imposibilă, doar la EL ni-i scăparea cînd va hotărî. Se vede că-i o ultimă încercare dată nouă, în materie de răutăți și neputințe de tot felul.

1588.Cădeți victime din nedreptatea voastră

  Cînd ești implicat în îndreptare și ulterior, ori mai înainte într-o conlucrare cu EL. Nu ești cum cred nedrepții, deconectat, de la o realitate imediată, ci din contra. Conectat și la o cunoaștere de care nu ai avut parte pînă atunci și concomitent cu alte cerințe. Cerințe ce ți se cer de SUS și nu ai cum le evita chiar de nu-ți plac mereu. Te supui și uneori chiar nu-ți ies și cazna, înțelegerea mai rezolvă și timpul uneori. Și altele ce în timp le afli.
   Deci deconectarea ce unii nedrepți o obțin prin acțiunea unor substanțe mai mult ori mai puțin naturale. Nu are nimic cu ceea ce se numește legătura cu EL, ci-i o trăsnaie nedreptă. Ce te înstrăinează de îndreptare și aflarea SA. Din lipsa Bazei vieții din lume, mai o strîmbătate și cîte altele mai sînt, vă tot încearcă. Și le cădeți victime din nedreptatea vostră, și EL în timp, vă părăsește și plătiți.
   EL E în toate cele înconjurătoare nouă de pe Pămînt și-n noi și oriunde în Universul SĂU. Ce noi nu-L știm și nici nu merităm deocamdată, al afla cum trebuie. Și-n timp va trebui să ne învățăm, dar mai întîi îndreptarea și aflarea SA corectă. Redîndu-I locul cuvenit în lumea oamenilor că-n restul EL o fost mereu.
   Deci nu hodoronc-tronc se va îndrepta lumea ci în timpul acordat nouă de EL. Ce încă n-o expirat, dar se scurge în defavoarea nedrepților, înrăiților și șmecherilor și a tuturor celorlanți ce nu-s cum trebuie și simt că-s părăsiți. Și zicîndu-I cum vrem și ne vine la socoteală, doar simțirea către EL contează. Și curajul de a-L aborda cînd doriți sincer doar cu EL.
   Și nu-i obligatoriu dar ar fi bine îndreptat fiind și știindu-L bine să le dezvălui și celorlanți. Numai adevărurile ce le știi și-L înconjoară doar pe EL de cînd lumea. Și nedrepții nu-L pot lua în considerare și-s părăsiți și au necazuri. Trebuie creștinătatea întreagă cu diferitele ei ramificații și celelalte religii ce I-au greșit.
   Să-și ceară iertare în felul pe care-l consideră pînă vor fi iertate de SUS. Și să înceteze toți de a-L mai supăra. Vor zice că nu-L supără ci din contra. Se poate doar EL știe și ei simt dacă-i supărat pe ei, prin părăsiri, de-s ori ba. Adică de au nevoi, boli și alte necazuri și o existență neîmplinită. Să caute să se îndrepte în cel mai scurt timp, cum pot cum nu pot, nu-i încotro.