3877...În aflare, tot înainte!

  De a-i fi tu și EL oarecum într-o conlucrare într-o pustietate naturală ori cine știe. În ce izolare prielnică afirmării de sine stătător unei relații convenită ad-hoc. Menținută-n limitele bunului-simț și dreptății resimțite doar de unul singur acolo. În fața SA doar și a unor împrejurări neutre, ar fi ceva cred mai ușor, dar așa. În balamucul lumii actuale oriunde te întorci veștile te implică te răscolesc și viața.
  Cu ale ei de toate cele cu EL poponeț pe culmea unei pretenții vii continuu acutizată. De nevoințe și constatări dărîmătoare din ce în ce, nu de la început cînd o fost ehei bine. O vreme cu consimțămîntul novicelui aburit de perspective negîndite. Pe aripi de ilustre vise din vise și ajungeri în sfere de înaltă bucurie, că doar ești cu EL cumva.
  Aiureli de începător lunatic, cu toate că nu-mi place de oarece vreme luna defel, o evit. Pe EL nu se poate, o dată pornit pînă-n pînzele albe ale SALE în aflare, tot înainte!

2845.Chiar de ești un nimeni o vreme, să-ți revii

  Ni se dă cu porția, să nu ne prea bucurăm de EL și cine știe ce să-I dărîmăm. Oameni sîntem și ne încercați în relații cum trebuie cu EL, în destulă învățătură. Doctori în Dumnezeu, e o calitate ce încă e o raritate, sfinți, chiar și oameni în viață. S-o mai aflat, nu tare multe cazuri, mai recent chiar foarte rar s-o mai auzit. Corect în fața SA și cunoști altă viață, nu suferința, suferința doar de nu-L știi.
  Și neîndreptat și între oameni viețuiești anapoda, de altfel firesc, dar nedrept. EL ne dă necazurile părăsindu-ne doar să-L știm bine Cine E și moralizați în viață. Făcînd doar binele între oameni cumsecade și-n natură de asemenea îndreptați. Chiar de ești un nimeni o vreme și te răs-bălăcești în nedreptăți, de la o vreme să-ți revii. Cum trebuie să fii, că-i bine și ne așteaptă să-L știm și oameni să devenim.
  Simpli și ne înzorzonați ci cumsecade în fața LUI și cu oamenii, numai firea corectă. Demnă de om ferm, clar și hotărît în a-L urma cu respectul cuvenit LUI.