Acuma oarecum din nou se strofoacă CER-ul doar o înfiripa o conlucrarea cu noi. Omenirea pe de-a-ntregul de astă dată, crede că-i mai cu folos, am mai băgat la minte. Ți-ai găsit cu noi în așa desfătare de nerozii împopoțonate și minte ioc în fața LUI și spre îndreptarea cerută. Cutezăm a nu-L ști, cu tot dichisul SĂU înfiripat oarecum nu tare de multă vreme chiar pe la noi.
Cu gînduri și făptuiri demonstrative dărîmătoare de toate teoriile lumii de cînd e lumea. Și nici acuma-n dezbaterea omenirii cum se cade, ci-n derizoriul aflărilor poate pe altă dată. Cînd cine știe cum ne vom regăsi mai cumințiți între noi și-n fața SA de asemenea. Căutîndu-I calea mai abitir ca ziua de mîine, cum se tot zorește și azi omenirea.
Ne căutînd cum ar trebui la ziua încă de azi în care EL încă ne bate-n ferești și la uși doar L-om zări măcar corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu