Să ne ținem tari în fața încercărilor pedepsitoare la alții, ajutîndu-i îmbărbătîndu-i. E tare greu cînd îs de-ai tăi și să-i ți-i bățoși, e totuși corect că ei sînt zdraveni și nici tu nebun. Că-n teroare e de întîlnit demența și-i molipsitoare, ferit-a sfîntu și să nu-I mai greșim. Pentru a ne înlesni vindecarea, supărarea LUI pe noi, să-I treacă, căutîndu-ne de drumul.
Cerut de SUS, nu altul că-i îngrămădeală de nevoiași de sus în jos al societății nelegiuite. LUI și nouă, că nu-L știu și nici de la cine, ci tot îndrumări neroade de ducere de rîpă. Înspre groapa fiecăruia nedemni între noi neîndreptați și nici de EL sătui. Ci tot înstrăinați și fuduli de propriile prostii întruna îngînați de moartea ce și-o cer.
Și le îndestulează Dumnezeu dorința, de EL nu vor a ști și nici de cumințenie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu