Dar cînd noi ne ținînd cont de EL și cerințele SALE și o luăm pe alăturea. De drumul pavat cu binele, utilul, morală și căutarea LUI cumsecade, ci bezmetici. Ca nebunii ne avîntăm prin viață cam la nimereală, după alții și cîte nelegiuiri. Căutîndu-ni-o cu lumînarea, doar L-om ofensa și ne părăsește pierzînd pe mîna noastră. Aflarea demnă a omenii ce ni-i în drept s-o menținem trează în noi cu EL.
Conștienți de EL și noi, că nu-i încotro, ne rabdă tare multe, dar nu la nesfîrșit. Mai ales ce-i în dreptul SĂU dat și nouă a-l ști în fața LUI și împreună să ne aflăm calea. Ce omenirea n-o apucat a o gusta măcar, fiind așa încă destul de departe de țelul dat. Inconștienți de foarte multe ne tot facem de lucru cum nu trebuie, nu la nimereală.
Ci-n virtutea unor căi dinainte cunoscute SUS și jos doar constatăm că nu sîntem cum trebuie mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu