4011...Nu la nimereală.

  Dar cînd noi ne ținînd cont de EL și cerințele SALE și o luăm pe alăturea. De drumul pavat cu binele, utilul, morală și căutarea LUI cumsecade, ci bezmetici. Ca nebunii ne avîntăm prin viață cam la nimereală, după alții și cîte nelegiuiri. Căutîndu-ni-o cu lumînarea, doar L-om ofensa și ne părăsește pierzînd pe mîna noastră. Aflarea demnă a omenii ce ni-i în drept s-o menținem trează în noi cu EL.
  Conștienți de EL și noi, că nu-i încotro, ne rabdă tare multe, dar nu la nesfîrșit. Mai ales ce-i în dreptul SĂU dat și nouă a-l ști în fața LUI și împreună să ne aflăm calea. Ce omenirea n-o apucat a o gusta măcar, fiind așa încă destul de departe de țelul dat. Inconștienți de foarte multe ne tot facem de lucru cum nu trebuie, nu la nimereală.
  Ci-n virtutea unor căi dinainte cunoscute SUS și jos doar constatăm că nu sîntem cum trebuie mereu.

3372.Ne vom modifica viața integral între noi toți și-n natură

  EL ne-o creeat și ne-o dat drumul în lume, s-o stăpînim dar nu oricum ci cu băgare de seamă. Și noi cumsecade, încă nimic din toate acestea nu putem face cum trebuie. Din contra nici de EL nu știm, pierduți în nelegiuiri, imoralități, necurățenia. În fața SA în primul rînd și-ntre noi ne corespunzători o tot ducem străini de ceea ce trebuia și trebuie.
  Că ne dorește de sine stătători în lumea nostră dezvoltînd-o cumsecadele bine înfăptuit. Trăit și-n conviețuire că alții ca noi nu mai sînt în apropierea degrabă, pînă nu ne regăsim. Cadența cunoașterii adevărate încă ne meritată, pînă nu ne îndreptăm cum ni-i menirea. Să ne luăm gîndul că o vom mai duce-o cum e acuma și de cînd e lumea asta nedreaptă.
  Ne vom modifica integral viața între noi toți și față de natura înconjurătoare, refăcînd stricăciunile toate.

Drumul

   Omul e foarte imprevizibil, te trezeşti aşa deodată că nu-ţi mai recunoşti drumul parcurs în viaţă pînă atunci, că te schimbi peste noapte, de obicei noaptea-i sfetnic bun, te scuturi, e o trezire ce nu-i oarecare ci de bine şi ceilalţi se miră, nu te-nţeleg, ce ai păţit aşa deodată, pe nepusă masă, ţi se opun ori după un timp nelămuriţi încă, te lasă-n plata Domnului, şi nu greşesc.
   Văzîndu-ţi de drum şi-n cunoştinţă de alte idealuri străine restului, nimeni nu-ţi ştie sufletul în afara LUI şi nu te laşi călcat în picioare orice ar fi, poate de vrea EL se mai găseşte ici colo cîte unul ce se face ecoul tău pentru un oarecare răstimp, e un mod de a te linişti oarecum, cam rar dar e ceva decît deloc în uscăciunea lumii de azi prea nedreaptă în trăiri şi apucături, ce-ţi încep a deveni străine, El te izolează tot mai mult către Lumea Sa, încă nu eşti rupt de realitate.