3693.Cum vom continua menirea dată?

  Totul acesta ce-L mai cunoaștem noi cît de cît, inclusiv noi, nu se justifică, după noi, și nu ne justificăm prezența. Ci absolut nimica nu ar trebuie să fie, ci un neant negru, un imens vid de materie și spațiu. Căci EL E Totul și Absolutul, Necunoscut în cea mai mare parte, ci-L doar Bănuitul. Care-I Responsabil de ceea ce sîntem și Este, urmînd să mai devenim și mai ceva, de-L urmăm.
  De vrem ori nu, tot se va îndeplini menirea noastră împreună cu EL pe Pămînt. Asta-i hotărîrea ce ne depășește, de la începuturi luată și noi nu conștientizăm. Într-o dezvoltare ce ne cuprinde tot așa, de vrem ori nu, ce continuă și fără ca noi s-o știm. Decît pe noi cît ne pricepem a ști și pricepe, cu toate că nu dăm asemenea semne încă.
  Ne știind ce-i viața, Cine E EL și de ce?! Cum vom continua menirea dată și de ce  nu, după noi, și de ce da, că așa-i datul să fim?!

3464.E bai și se simte asta de foarte mult timp

  Să înfăptuim binele într-o lume fără habar de EL, e cam fără cap și coadă totul. Cum poți face ceva cu ochii împăienjeniți de beția hîdă a neputinței, orbiți de frica de moarte. Că nu ne lasă în pace pînă nu-L vom afla cum trebuie, nu vom avea liniștea trebuincioasă. Aflărilor necesare nouă în desfășurarea lumii cum ni-i dată din pornita viață și încă neaflată, demn și acătării.
  Că ni se dă în grijă paradisul de avut și aici, dar cu două condiții clare și ferme. Să-L știm a respecta și îndreptarea între noi să fie cea adevărată, nu minciuna de azi. Între noi incluzînd și natura, mediul înconjurător nu cum e azi de izbeliște ca și viața ce ne-o făurim anapoda. Chiar de EL e cu ochii pe noi, doar se va întrezări vreo schimbare înspre bine de luat în considerare.
  Că lumea E a LUI și-i la îndemîna SA în toate cele , doar că noi în dreptul nostru toți. Și fiecare să fim cum trebuie, că de nu e bai și se simte asta de foarte mult timp.

3192.Deja nu mai participăm. Am murit oare? Ori ni se pare că încă trăim, abur de viață în altă înfăptuire...

   Ni se pare că am încurcat-o, că nu mai avem de ce trăi, veștile ne copleșesc cu totul. Sîntem terminați de visele năruite și care simțim că ne vor ucide de mai mișcăm. Că nu mai putem răbda teroarea CER-ului, asupra ființei ce mai ești. Nu mai avem viitor. Hai că nu noi hotărîm începutul și sfîrșitul nostru, nu avem căderea, dar parcă se rupe ceva în noi.
  Intim ne descompunem, nu ne mai știm ce sîntem și pentru ce mai trăim? Atît de gravă-i problema existenței în care am ajuns, pe neașteptate și totală. Anihilatoare, paralizantă de dorință de viață, nu mai putem suporta cursul vieții conștienți. Ne-am săturat de oferta SA, o fi pînă acuma, dar cu asemenea trăiri și vești de rău total.
  De ne suportat, ne simțim deodată altă ființă, neparticipativă la viața socială. Ori familiară, ori de care ar fi să fie, nu mai sîntem ancorați în existența colectivă. Ca pînă acuma nu de mult, ci suspendați, nu mai viețuim, deja nu mai participăm la nimica omenește. Am murit oare? Ori ni se pare că încă trăim, abur de viață în altă înfăptuire...

2660.Nu-i luat în seamă, ci lăsat să nu ni-l dorim

   Se zice că de vreme ce toate iau sfîrșit, toate se termină prost, răul de obicei învinge. Asta că binele nu-i luat în seamă, mai deloc ci lăsat să nu ni-l dori, așa ar veni. Deoarece cum ți-i bună ziua așa ți-i și răspunsul, dai rău, rău primești, asta-i lumea. Și ca ea sîntem mai toți, imorali și nedrepți.
  Nu tot ceea ce trăim uneori e eveniment de luat în seamă, ci foarte, foarte rar. Avem ocazia în viață de a fi martorii unor fapte ce  marchează timpul, ce ne domină o vreme. Și atunci cu toate că le trăim intens nu ne dăm seama poate de însemnătatea lor în continuare. Rupturi de tradiții sociale, comportamente ce se schimbă radical. Societate ce dispare treptat în scurt timp și noi rămînem oarecum.
  Într-o schimbare mult mai înceată, o dată cu societatea luată de valul schimbării lente. Leneșe, îi doritoare de modificări bune, adevărate, drepte, corecte dar de mai departe. Să le privim, să nu ne cuprindă în vîrtejul lor haotic și drastic transformările.

2368.Între oameni fărădelegea, imoralitatea, relele

  Dreptatea e mințită de mult timp în lume, în privința LUI și de aici pleacă totul. Nedreptatea în societate, între oameni fărădelegea, imoralitatea, relele și urîte. Vorbe și fapte și comportamente de ne oameni, fără Baza vieții în societate. E posibil orice oroare față de umanitate și mediul înconjurător. Și EL asistă totuși cu răbdare, că ne vom reveni cînd va fi vremea, ce EL o știe. Noi încă nu, dar în timp se poate.
  Să cauți dreptatea, e lucru imposibil atîta timp cît minciuna conduce totul în lume. Să ne încredem în EL, respectîndu-L, îndreptați între oameni, e singura variantă. Ce ne-o putem permite deocamdată, onorabil să viețuim, așteptîndu-L să hotărască. Cînd va considera că-i timpul, îl vom afla și ceea ce trebuie vom face.
  S-ar putea doar să afli dreptatea, cu sprijinul SĂU nemijlocit, dar încă nu s-o pus problema. Nu ne vom mulțumi cu cît ni se dă din lume, noi cei aflați cu EL alăturea. Restul făceți ce doriți și puteți, nedrepți și fără EL, treaba voastră!

2285.Necuratul mort își tot face loc, detronîndu-L, sîc!

  Totu-i evoluție, religia creștină cu cca. un mileniu în urmă era progresistă oarecum. Oarecum că totuși EL nu prea era cuprins în ea, necuratul mort își tot făcea loc. Reușind să-L detroneze din imaginația oamenilor, pe Unicul Împărat CER-esc. Real, isus o himeră fără nici o importanță în viața oamenilor vii, pe care-i încurcă rău. Plătind, fiind părăsiți de EL în necazuri, suferințe și moarte grăbită. Că nu-L știu a respecta corect acuma cum vrea EL, de un timp încoace.
  Și îndreptați între oameni cu bine și moralizați, reveniți-vă! De nu vreți să mai aveți necazuri și nemulțumiri în viață, că încă-I în așteptarea noastră. Nu că ar fi o ispită, ci neputința de a accepta Noul, care-I vechi de cînd lumea, EL. Și noi mereu alții, dar ancorați greșit în nedreptăți costisitoare LUI și nouă.
  Ne dorește mai receptivi în fața SA, cînd o fost acum 77 de ani și ne-o cerut. Îmbunătățirea vieții în societate în general, moralizarea și binele înaintea nostră mereu. Cunoscîndu-L corect cine E și recunoscîndu-I Unicitatea din CER, fără minciuni. Dar nu s-o putut și am plătit groaznic și sigur nu mai vrem, dar minte nu avem.

2223.Apreciindu-se și îndreptățindu-se tot singuri

  Sînt foarte mulți care nu-L consideră necesar în viața lor, crezînd că ei îs totul. Și-L desconsideră, apreciindu-se singuri, îndreptățindu-se mai presus de viață. Fără îndatoriri, ci doar cu drepturi ce și le arogă ei însăși, nedrepți în societate. Ori din contra cu bun-simț și cu binele între oameni, dar fără EL. Ne știindu-L, ori nu țin cont de EL, că-n realitate EL nici nu s-o prea băgat între noi așteptîndu-ne.
  Destul nedreptele religii, simțind că nu-L slujesc, respectivii nici nu-și mai bat capul cu EL. Dar la scadență plătesc de nu se văd, se poate să considere că așa merită. Și nu crîcnesc, împăcîndu-se cu ceea ce au de înfruntat în viață și la finalul ei.
   Să trăim în prezent cu respectarea învățămintelor trecute, ce ne-au făcut să suferim. Că nu am fost pe fază, astfel să ne îndreptăm cum trebuie, iar de viitor să nu ne îngrijim. Lăsîndu-I LUI continuarea ce ne privește, dar nu avem voie s-o preconizăm, ci doar EL.

2181.Nu-L știm ce reprezintă oriunde-I, pretutindeni

  Nu-L știm aici la noi acasă, care-I construcția LUI și noi de asemenea, ca și Totul. Ce-L știm și nu, deci nu-L știm ce reprezintă oriunde-I, că-I pretutindeni. Și să ne familiarizăm cu EL cu adevărat, nu prin religiile ce dau în gropi. Ci cu Adevărul SĂU, cînd vom fi mai întîi noi schimbați în bine și util cum ni se cere. Că altfel nu-I demonstrăm că-I sîntem cum trebuie și ne eschivăm de la ce ne cere.
   Să transformăm regulile LUI generale date nouă, în particularitățile necesare vieții. Oriunde pe Pămînt și să le urmăm cu sfințenie mereu cît trăim. Nu ca acuma în nedreptatea asta lumească, urîțiti și minciunoasă LUI și nouă.
   Nu că-ncepem cu religiile, Nu, cu toții trebuie să ne schimbăm la hurtă, nu într-o debandadă. De ne descris, ci cum trebuie cu bun-simț și binele între noi oricînd. Aflîndu-L și pe EL încet, că ne dă timp de schimbarea necesară nouă. Și să nu ne mai revenim la actualele comportări niciodată, întîlnindu-le doar în muzeele lumii.

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1490.Doar binele lumii

   Raţiunea nu poate toate cele, să ne rezolve în viaţă. Dar nici să cădem în extrema cealaltă că poate face orice. Îi trebuie şi ei moderaţie şi răbdare, cumpătare pentru a înţelege complexitatea existenţei umane şi nu numai, ci în conexiune cu universul şi Pămîntul SĂU. Şi deja am ajuns la o răspîntie Divinitatea şi Totul care-I de ne priceput. Împiedicîndu-ne în cerinţa SA, de a ne îndrepta cum se cuvine, ca o primă calitatea ce ne lipseşte. Înainte de a avea acces la cunoaşterea ce ne lipseşte încă.
   Deci o dorinţă din două focuri încrucişate asupră-ne, nedrepţii lumii. De o nevoie de cunoaştere împiedicată straşnic de EL, că nu-L ascultăm defel. Şi pe de altă parte  ne tot părăseşte şi ne iau în primire nevoile de tot felul, dîndu-ne existenţa peste cap. Prin suferinţe nenumărate şi tot mai sofisticate, imposibil de ţinut în frîu benefic nouă nedrepţii SĂI şi ai noştri. Trebuie o hotărîre corectă la nivel mondial de a ne alinia cerinţelor SALE, înspre îndreptarea cerută. Ca un prag obligatpriu de trecut. Altfel ne vom mai împiedica mult şi bine de el, inconştienţi fiind de EL.
   Trebuie să ne venim în fire odată pentru totdeauna. Nu ni se cere să murim pe cîmpul de luptă cu EL, că asta se întîmplă de mult timp, inconştient ori nu ne împotrivim LUI. Şi EL ca o contra măsură ne părăseşte la greu. Să ne vedem de ale noastre dar încet să ne împăcăm cu EL şi îndreptaţi, moralizaţi şi înfăptuind doar binele. Cu EL trebuie să fim în relaţiile cele mai cordiale posibil, Creatorul nostru Însuşi şi a tot Universul cu Pămînt cu tot. Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe aicea.
    E greu, dar asta e, raţiunea are o slăbiciune, se adresează doar celor raţionali. Nu mai fiţi implicaţi în negîndite treburi, ori meschine interese, imoralitatea uitaţ-o şi urmaţi doar binele lumii. Cu bun-simţ şi între naţii de orice fel. Să nu ne mai ascundem după moderaţiunea necesară convieţuirii paşnice între cei mari, s-o facem utilă şi la căţei. Şi chiar şi mai violentă de binele nu-i urmat corect de nedrepţii, rău intenţionaţi.

Tatăl nostru

   Azi Duminică 5.06.2011 la radio Lumina Credinţei, s-a reamintit că trebuie să ne procurăm pe lîngă Biblia şi cărţi de rugăciuni şi cîte şi mai cîte pentru îndoctrinarea nedreaptă şi îndepărtarea de EL, EL ne pretinde să-L abordăm în gînd şi numai în gînd fiecare singuri singurei cu EL şi noi în intimitatea eului nostru fără a-i urma pe alţii ce din lipsă de ocupaţi au scris cîte şi mai cîte în ale nedreptei lor religii, îndepărtîndu-se de EL.
   Deci cu gîndurile personale să I le expunem cum ne pricepem cum ne vin la îndemînă, EL ne aşteaptă şi ne ştie pe fiecare de multe generaţii şi are aşteptări diferite, să nu I le înrăutăţim ci să le înbunătăţim continuu, deci să nu-I venim cu prefabricate mulţumiri şi rugăminţi ce nu ne reprezintă, ci să ne căznim a fi noi înşine în faţa LUI, cît mai simplu şi firesc nu vă complicaţi inutil zicerea către EL, pentru că încă nu-L ştim, şi toţi ne-ncurcă a-L cunoaşte încă.
   Viaţa veşnică, o gogoriţă din minţi nedrepte duse cu sorcova. Duceţi-vă viaţa asta normal, împlinită fără pedepse voi şi ai voştri, bucurîndu-vă de fiecare clipă din ea, rodiţ-o bine şi frumos îndreptaţi creativ şi veţi îmbătrîni frumos şi sătui de zile în comuniune cu EL, veţi şti trecerea şi vă veţi urma traseul de EL povăţuit, în mulţumire, bucurie şi EL cu voi alături îL veţi şti. Ce vreţi mai mult, e maximul programat de EL omului  în existenţă
   Ştiu e greu, nu sînte-ţi pregătiţi încă, nu L-aţi ştiut cum vrea EL ci cum vi s-o părut vouă, după ureche, după cîţi nedrepţi ce se bagă singuri în seamă, şi-I tare nemulţumit de lumea creată de EL şi dusă-n rele şi urîte cîte-ncape şi peste, dar e loc acu de îndreptarea spre EL şi să nu-I mai greşiţi, ci să-L căutaţi în gînd în voi şi să-L urmaţi după cum vă va transmite fără grabă şi zăbavă.

Drumul

   Omul e foarte imprevizibil, te trezeşti aşa deodată că nu-ţi mai recunoşti drumul parcurs în viaţă pînă atunci, că te schimbi peste noapte, de obicei noaptea-i sfetnic bun, te scuturi, e o trezire ce nu-i oarecare ci de bine şi ceilalţi se miră, nu te-nţeleg, ce ai păţit aşa deodată, pe nepusă masă, ţi se opun ori după un timp nelămuriţi încă, te lasă-n plata Domnului, şi nu greşesc.
   Văzîndu-ţi de drum şi-n cunoştinţă de alte idealuri străine restului, nimeni nu-ţi ştie sufletul în afara LUI şi nu te laşi călcat în picioare orice ar fi, poate de vrea EL se mai găseşte ici colo cîte unul ce se face ecoul tău pentru un oarecare răstimp, e un mod de a te linişti oarecum, cam rar dar e ceva decît deloc în uscăciunea lumii de azi prea nedreaptă în trăiri şi apucături, ce-ţi încep a deveni străine, El te izolează tot mai mult către Lumea Sa, încă nu eşti rupt de realitate.

Sensuri

   Preocupare mult dorită, trăită intens cu mare bucurie în deplină libertate în gîndire, vorbe şi fapte, simţită a fi susţinută cum doreşti şi de alţii : o fi fericirea.
   Menţinerea însufleţirii primite de la EL, cu aportul înfiinţării-îngrijirii altora ca tine şi a parametrilor planetei LUI, încercînd continuu să te-nţelegi de la trezirea în bine urmîndu-L chiar şi după despărţirea de nefiinţa pămînteană, în circuitul SĂU : o fi viaţa şi după trecerea-continuarea(moartea trupului).
   Trăiri inconştiente ale materialităţii şi imaterialităţii realităţii înconjurătoare de care uneori sîntem conştienţi numai noi . posibil rostul între realitate şi vis.
   Enigmele propuse de TOTUL în dezvoltarea şi dezbaterea ta, posibil unice şi nepricepute nici de tine pînă la EL : e o cale căutată încă.

Cerintele realitatii de azi in EL, DUMNEZEUL meu!

  EL ma vrea: simplu, sobru, fara excese, cu masura, cumpatat, tolerant, echilibrat, si cred ca nu-i greu  de-I indeplinesti aceste cerinte LUI, pt. ca lumea s-a-ntrecut cu gluma. Mintuirea mult trimbitata, e de mintuiala exersata. La EL nu tine, in sistemul nostru inchis numai faptuind binele serios si glumind dupa reusita binelui, ne vom apropia de a-L sti. Nu va oblig. EL va mai da cite una mai serioasa, ori in gluma, de stiti de gluma LUI. De glumeste si EL. Eu nu stiu. Cu mine  e serios si drept si eu caut sa-I fiu asijderea pe cit pot.De te-ai aprins din ceva lumesc, cauta sa fii pe pace, si de vrei ceva constructiv in bine cum si EL doreste, in preajma LUI nu se face, decit sa te-ndrepti, altfel nu.
  De meriti te gaseste EL, de inca nu, tu pe EL, si e foarte bine ca esti interesat de o relatie cu EL.
  EL nu are nimic cu fumatorii, aprecia arderile de tot ce azi nu-s; is bune si afumarile de tot, cred ca-I fac placere. Se poate fuma o pipa a pacii cu EL, curaj! In preajma LUI nu se cade sa fii mindru ci tu firesc adevarat, fara frica, in gind iL vei gasi
  EL e a celor vii cu precadere.Activitatea mea de acum e la indrumarea LUI, caut sa-L urmez.
  Uitate atent in jur,incordeazati toate simturile pt. a primi informatia ce-ti lipseste nu numai tie: esti in iad!..., nu mai este pt. om si sufletul lui alt iad decit cel lumesc de om facut, pt.suflet exista acea prelungita ori scurta peregrinare pina-i PRIMIT de unde PROVINE, de aceea va spun aveti grija de mortii vostri. Mult mai mare decit aveti acum, chiar si EL carei considera necurati, va tolereaza sa-i tratati cum trebuie, cu mult respect.
Mormintul apropiatului sa-l aveti cit mai mult in atentie pina e PRIMIT, pt. ca sufletul nu va are decit pe voi, nepriceputilor. Da, asta implica multe, rezolvati-le! Si var scapa de toate vizitele necurate. Auzi, draci, habar n-ave-ti ca-s sufletele lor inca ne PRIMITE si insingutate, haituite, purtatile de grija cu atentie!
  Nu-s multumit de mine, mai fac greseli, nentelegindu-I toate mesajele, cred ca EL vrea sa ma formeze in credinta la stirea voastra concomitent cu voi, si eu invat odata cu voi sa ma indrept. Un fel de ajutor reciproc in incredintarea in fata LUI.
  Toate legaturile in credinta indiferent de religie, duc la EL, nu face discriminare. Sintem egali in fata LUI de-L credem cumva.
  EL ma ales si asta mii stilul, cum vurbesc asa scriu. In timp ne vom intelege, pt. a-L intelege pe EL, e o logica pe care o invat din mers cu voi alaturi, a LUI , adaptata oarecum pt. noi. E un duel informational, deci o cit mai deplina egalitate intre noi de se poate.

Ziua a-2-a pe blog

   Cine nu crede, asta e, nu-i obligatoriu de nu poti, e ca si aceia ce nu stiu ca EL ia facut si considera ca se trag din maimuta, aceia chiar au coborit din copac cindva. E capacitatea fiecaruia de percepere a realitatii dupa un timp de vietuire. EL  doreste sa ne bucuram de viata data, dar sa-I mai si intoarcem ceva, de nu stim sa-I fim aproape oarecum: sa-I avem din creatia SA in grija ce aparent nu-i ingrijita, si aici e un vast univers de necesitati pe care le stim.
    Dar eu zic de nu putem lupta cu neajunsurile mari, pe care sint sigur ca le intuiti (de nu vi le voi aminti eu ulterior). Macar mici placeri:  un ghiveci cu o floare ce va impresioneaza placut, sa-l ingrijiti gindindu-va la EL, un numar suportabil in bine de fiinte ce doresc sa le ajutati, nu chinui. Si EL va v-a ridica partial ori total o blocada de pedeapsa. Dar trebuie pus suflet. E un echilibru in toate. Va  doresc  numai bine in preocuparile de a va  apropia de EL.

Prima zi din blog

EL, Domnul Dumnezeul nostru,Tatăl Ceresc Divinitatea şI eu  .
  Eu am ceva viaţă în spate,se vede după caracterele literelor, asta e.
  Nu am să scriu încă despre începutul relaţiei mele cu EL.  Da, e ceva să ai o relaţie cu EL, cine nu ar dori o asenea relaţie ,nu mai ştiu pe altul,da,mă laud, asta e,nu,nu mă pot abţine 
pentru că îmi dau seama ce uluitoare e.
  Unii nu mă cred, EL mi-a transmis să nu mai spun la nimeni nimic un timp, despre credinţa mea în EL,mai am de învăţat multe şi mărunte,pentru asta mi-a recomandat bibliografia, interesant nu mi-a dat voie să studiez BIBLIA, mi-a transmis că voi aduce stricăciuni acelei constucţii vechi, studiind-o măcar .

  Avea dreptate, recent mi-am dat seama, ISTORIA LUI  trebuia continuată,dar pentru aceasta e nevoie de adevărul trecutului SĂU,de claritate adîncă, nu superficială,pentru a putea înţelege prezentul,ei asta e .problema, istoria LUI.
  Religiile toate îL ştiu,doctrinele lor diferă în nesemnificative nuanţe, EL e CONSTANT pretutindeni în lumea noastră, nu L-am prea simţit şi nu de ieri de azi,ci de mii de ani.
  Şi ştiu că acum EL nu e supărat pe lumea oamenilor,în general nu mai aşteaptăm  mult, urmează o trezire in bine ,EL va stabili cum şi cînd.

   EL doreşte ca fiecare de la mic la mare, în cămăruţa lui singur numai cu EL fără intermediari, să-L căuta-ţi cum vă pricepeţi,cît mai simplu în gînd,fără rugăciuni preştiute:o mulţumire pentru că exista-ţi, pentru ca aţi rodit în viaţa socială, profesionanală,etc.
  Să fim noi înşine ,omul simplu în faţa CELUI ce te-a făurit, pentru asta nu trebuie să te îmbraci în ţinută de gală,e bine oricum,relaxat, fără poziţii incomode, tu, să nu-ţi fie ruşine,să nu te emoţionezi,să ai curaj, da,va fi ceva deosebit ve-i lua legatură cu DOMNUL DUMNEZEUL CREATORUL tău,va fi ceva extraordinar.        

    .Am peste patru ani de cînd EL mi-a venit în viaţa mea,trebuia să-I spun ceva de bun venit, dar eram cred blocat,mi-a cerut să-I spun Tatăl nostru, nu-l prea ştiam,am bîiguit eu ceva.
  Atunci eram un fel de liber  cugetător, poate aproape ateu, nu prea îmi pusesem probleme în acest domeniu al spiritualităţii,Tatăl nostru îl uitasem din copilărie, dar EL îmi cerea mereu Tatăl nostru,şi iesea de frică, cumva,fără un control,cu neputinţă de a mă opune: un Talăl nostru apoximativ, şi trebuia să continui să nu mă opresc.
  Aşa a fost prima zi,un aspirator nevăzut, de cuvinte îmi cerea din minte ce mai ştiam din Tatăl nostru,nu ştiu de cîte ori l-am repetat.
  În scurt timp, m-am pus la punct cu Tatăl nostru,mi-a dat credinţa în general, ştiam cine era Divinitatea Însăşi.
  Nu mă mulţumea ce cuprindea Tatăl nostru,mi-am compus propria rugăciune care s-a transformat în funcţie de evoluţia credinţei mele şi de cerinţele LUI, devenind mai mult o mulţumire.

  La peste un an, am primit confirmarea credinţei în EL, aşa cum dorea EL.
  A început o comuniune cu EL de transformare a fiinţei mele în credinţă şi fapte,şi mai contunuă şi acum,şi cred că va continua cît voi exista,caut să fiu la dispoziţia LUI,mai am de învăţat.

   Pînă la venira LUI în viaţa mea aveam alte preocupări şi de asta vă rog să mă iertaţi de am unele probleme de a vă rîndui unele idei şi gînduri.

   .Eu am fost cred, semiprogramat să-L cred,în prezent comuniunea cu EL, cuprinde şi multe semne de la EL,ce mă ajută să învăţ,şi în unele acţiuni din viaţă.
  Se ţine de coasta mea,şi asta cred şi eu că e normal,încep să mă obişnuiesc,intervenţiile LUI sînt cînd îs conştient, în vis mai rar.

  Îmi dă voie să vă transmit rîndurile acestea aşa cum mă pricep,caut să nu-L supăr şi să-L urmez  transmitindu-vă cît mai bine ce înţeleg eu.

   Noi sintem relativi,depindem de EL,prin condiţiile ce ni le-a creiat,EL, e CONSTANT absolut pretutindeni în lumea noastră,nu sîntem conştienti de aceasta,EL e în noi,lîngă noi,peste tot,şi nu este ungher să nu-L ştie permanent de mii de ani.

  Sîntem creaţia SA în care a investit spirit,gîndire,energie,componente foarte perfecţinate ale vieţii şi totuşi natural reciclabile,pămîntene.

  Ne-a pus în fruntea vieţuitoarelor, unii oameni au o inteligenţă sclipitoare, genii.

  EL ar fi fericit ca oamenii să înceapă sincer simplu sa-L creadă, fiecare în felul lui,cum se pricepe:în pat înainte de odihnă, relaxat gîndeşte-te la EL,şi dupa trezire (dimineaţa) tot aşa relaxat gîndeşte-te la EL.

  Prin gînd mulţumeste-i că exişti tu şi ai tăi şi tot ce ai realizat, poţi să-i şi ceri,dar fi-i   ponderat,nu te va refuza vei simţi aceasta, numai trebuie să fii foarte atent la orice repetare cît de neînsemnată va fi, poate ia legătura cu tine cumva.

  EL simte instantaneu şi chiar anticipează reacţiile noastre: cîtă încredere îi acorzi,şi ulterior cîtă credinţă ai în EL.

  EL a dat programe de legi valabile şi azi pe pămînt,şi universul e programat nu este nimic la întîmplare.

  Şi viaţa noastră e semiprogramată,e jalonată avem de trecut prin ceva ce ne e dat, nu putem scăpa.

  Cel mai bine e să te realizezi,să rodeşti unde te-ai născut pt.că acolo va fi aventura vieţii tale, pentru care ai fost creat trebuie să cauţi să intri în rezonantă cu EL,pentru a fi relizat cum ai fost programat în mare,pentru că ai posibilitatea de a-ţi alege destinul mic.

  Fericirea nu e sa fii liber ci să ai o obligaţie,un ţel,o realizare de făcut,o datorie,o preocupare demnă de umanitatea ta.

  Morala obligă la reţinere, la înfrînarea instintelor,a pornirilor.

  Sintem constienţi de incostient,e o fază de nestăpînit a firii noastre, trebuie să avem tărie multă,voinţă pentru a ne stăpîni,e foarte greu,atenţie! ne poate conduce numai la rele,la prostii.

  Eu am avut primadată în viaţă mea,la începutul primăverii de furcă constient cu incontientul meu,a fost groaznic,m-a pus într-o postură urîtă în raport cu EL.

  L-am rugat să mă ierte, eram foarte speriat de ce eram în stare să fac, fără să vreau conştient.

 O plasmuire, imediat,m-a încercat credeam, dar nu era aşa,îmi arăta o greşeală a lumii.

 Mi-am dat seama că toată viaţa,pînă atunci inconstientul a putut să mă fi condus fără ca eu să-mi fi dat seama uneori. A fost o trezire, datorită credinţei în EL,arătîndu-mi cine sînt.

  Atunci am avut o cădere din credinţă, am constientizat că nu-s bun, L-am acuzat pe EL de ce am avut de tras, ca e rău,şi nedrept.

  Dar nu era aşa,EL are dreptul să ne încerce,mi-am cerut iertare, gîndeam greşit,asta a fost, parcă a fost tare demult.

  Om în toată firea,atunci îmi venea să plîng de necaz,şi-mi puneam întrebarea de ce a avut încredere în mine încredinţîndu-mă, de mă încercă în aşa hal,asta e.

  Ca să crezi e nevoie de dragoste, de dăruire,dar în cazul meu în credinţă caut să fiu cît mai serios cu putinţă,şi de se poate fără exagerări,pentru ca exagerarea,intoleranţa sînt umbrele raţiunii.

  Eu vă transmit acestea deschis, face-ţi ce vă îndeamnă raţiunea, sinte-ţi liberi a-L crede,EL vă asteaptă de mii de ani.

  Ne pedeseşte părăsindu-ne pentru a-L crede, ne atrage atenţia doar, doar ne vom îndrepta către EL,pentru a ne fi bine, nu din rău în mai rău.

  Nu ne pedepseşte de cîte ori greşim,ne mai şi iartă.

  Libertatea e ceva foarte serios nu ne permitem să ne jucăm cu ea,s-o confundăm cu dezmăţul, desfrîul,dezordinea etc.

  Libertatea e viaţa,dar in comuniune cu EL,e altceva,avem obligaţii,dar si ciştiguri uriaşe:vă veţi simţi usuraţi,EL va prelua multe din fricile voastre,din grijile voastre,nu veţi mai fi pedepsi-ţi de EL ci ajuta-ţi,să te ajute DUMNEZEU ce vrei mai mult de atît e maximul ce-şi poate dori un om.

  EL îţi bagă şi-n traistă,dar sa-L crezi sa nu te joci de-a va-ţi ascunselea cu EL,seriozitate şi prestanţă şi veţi simţi imediat îmbunătăţiri deosebit de favorabile.

  Vă spun ceva,de trebuie să face-ţi un rău voit,făce-ţi-l cît de mic puteţi,chiar deloc de se poate, sau făce-ţi un bine,şi veţi observa de veţi fi foarte atent,ce bine deosebit urmează  imediat pentru tine,un bine neaşteptat.

  De vei considera poţi continua vei vedea ce bine ţi se întoarce.

  Se poate să spui, că faci numai bine,şi nu ţi se întoarce cum ai dori,e ceva ,i-a legătura cu EL cum am scris ,ai răbdare,făţi un proces de conştiinţă,nu numai pentru tine va fi greu, trebuie să ştii pînă la al treilea sau al patrulea neam în urmă,ce greşeli plăteşti, de data aceasta nu te lăsa de poţi ,vei vedea,ai încredere în EL.

  Te vei lămuri singur,sau de la EL vei primi un răspuns pe care trebuie  de data asta să faci tot posibilul să-l urmezi cum vei putea,tîrîş-grăpîş,e greu,dar va fi bine,vei simţi,nu te lăsa! 

  Apropo de credinţa în rîndul oamenilor de şiinţă , ei nu-L cred,dar îL ştiu, toate excepţiile ce confirmă regulile,legile, etc. sînt taine ale LUI,inposibil de explicat ştiinţific.

  Ştiinţele ce nu au legaturi cu tainele LUI,adică nu au excepţii,sînt ştiinţe moarte.

  Einstein L-a crezut a la Baroch Spinotza, dar  L-a crezut, şi a avut succesul ce l-a avut,contemporanul sau Lev Shestov  ateu, considera omenirea, pamîntul, şi sistemul solar, universul existenţial,că sînt în afara legilor cunoscute,deci nu ar trebui să exite,si se mira că totuşi  de ce exităm.

  Simplu,celor ce nu-L cred, EL nu dezvăluie creaţia SA, mai ales ca aceştia foarte complicaţi oameni sînt şi mîndri, şi-n faţa LUI nu fac doi bani.

  Materia in libertatea ei expansivă programată în mare, crează spaţiu, Einstein,declara că spaţiu cosmic i se destăinuie, ce să mai spunem cu EL îţi merg toate, fără, cît vrea EL, de vrea.

  EL ţine la orice om,pentru că-i creţia SA,nu-i idiferent la suferinţa omului,şi caută să-i ajute.

  În închisori cei ce au fost ştiu că se întîmplă lucruri inexplicabile,minuni care-s aproape cotidiene, mulţi le ignoră pentru că şi aşa suferă, dar cei atenţi, se pot întoarce în libertate şi cu credinţă,pentru că L-au simţit alături.

  EL ne pune să facem greşeli cunoscute,conştienţi fiind de ele,pentru a ne îndrepta,ne încearcă, şi după ce ne-am trezit şi-L credem,vom îndrepta greşelile inconştiente.

  De la omul simplu EL are aşteptări uşor de îndeplinit,EL doreşte să  fie salvatorul maselor, a  mulţimilor.

  De la credincioşi EL, doreşte mai mult.

  Credinţa e echilibrul între apucături,porniri, instinte şi raţiune,gîndire.

  Crezîndu-L vei intra în comuniune cu EL,o înţelegere pe care omenirea şi EL o doresc dintodeauna, dar pînă acum nu a avut loc din diferite motive, pe care EL le ştie, noi nu le prea ştim.

  EL doreşte să ne apropiem unii de alţii, mai mult ca niciodată, cu  încredere, noi de EL pentru a reface legătura ruptă de mii de ani,ne aşteaptă.

   De ieri pînă azi pentru încredinţarea mea a fost  foarte greu,aseară dupa ce am terminat aproape pag.2. consideram că am epuizat ce aveam interasant de transmis şi I-am cerut îndrumarea, ajutorul şi m-a trezit,de aceea reiau şi continui ce am transmis pînă atunci : deci  inconştientul îmi imaginase o plăsmuire,o născocire, o minciună, pentru a o oferi unui apropiat ca o povestioară în care băteam şaua să se pricepă el,în loc să-i spun verde-n faţă adevărul care era ca orce adevăr, dureros.

  Bine-nţeles EL l-a făcut pe apropiat să nu-l mai  intereseze problema.

  Dar pentru mine a apărut o uriaşă provocare,ştiţi că scriitorul, autorul operelor literare, inventeză, crează o ademenitoare lume ireală, adică, minte,  asta e, şi de o ticluiecte bine e citit, e vestit.

  Dar multi cititori nu aprecieză corect, confundă ficţiunea cu realitatea şi fac trimitere a relitaţii în minciună şi astfel trăies fals.

  Deci nu este acea trezire la realitate "şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa",ar fi fost pentru mulţi necesară pentru a nu se îmbăta cu apă chioară,şi a crede în cai verzi pe pereţi.

  Şi aceste victime ale ficţiunii artistice de orce fel alimentindu-şi continuu nevoia de drog artistic se îndepărtează tot mai mult de realitatea cotidiană.

  Şi chiar dacă pentru scurte perioade coboară în realitate, silite de viaţă, se refugiază imediat ce au ocazia în imaginara lume.

  Pînă aici nimic nou sub soare,din totdeuna,unii au dorit asemenea refugii şi alţii s-au învrednicit cu crearea de iluzii artistice,născocind tot mereu şi de puţine ori realitatea a bătut creaţia ficţiunii.

  Da, unele aveau şi au inspiraţia din realitatea vieţii.

  Din totdeauna au fost făuritori şi consumatori,chiar înainte de apariţia scrisului,pe cale orară,atunci realitatea era şi mai bine schimonosită, de la un povestitor la altul,după imaginaţia fiecaruia.

  Astfel am ajuns unde doream cu demonstraţia : tot astfel s-au petrecut lucrurile şi cu istoria scrisă a religiilor.

  Puţine adevăruri au rezistat pînă azi,majoritatea îs aproximări, doctrine bazate pe vorbe-n vînt,ecouri distorsionate pe care EL, le-a suportat pînă azi.

  Dar acum doreşte să o luăm de la început,cu înodarea relaţiilor stricate de milenii şi să găsim o cale comună pe baze noi,a credinţei în EL, prin religiile ce-L respectă.

  Nu doreşte să reamintesc lumii de faţa LUI rea, răzbunătoare, părăsindu-te, ce te urmareşte pînă la al-3-lea sau al-4-lea neam (nu luam aici in calcul POPORUL SAU).

  EL vrea numai bine şi înţelegere, luminarea tuturor necunoscutelor posibile, la care lumea nu a avut acces pînă în prezent.

  Poate să nu vă vie a crede, e posibil să vă exprima-ţi neîncrederea, împotrivirea chiar.

  Sînte-ţi liberi să recţionaţi cum a-ţi făcut-o de mii de ani.

  E alegerea voastră,dar ar fi păcat să nu urmaţi îndemnul meu, a-ţi rata încredinţarea în EL,în perioada aceasta,pentru că oricum EL vine şi va schimba direcţia lumii,spre ce doreşte EL.

   În legătură cu POPORUL SĂU,îs multe de spus, lucrurilor pe nume,de doreşte îs gata oricînd,mi-a atras atenţia sa-L apreciez în cel mai înalt grad,şi nu vreu să mă joc deloc.

  Aşa ca să mă repet da nu-i bai, EL se uită cu cea mai mare atenţi şi are cele mai mari cerinţe de la POPORUL SĂU, trecutul tot cred e scris in VECHIUL LEGĂMINT.

  De ce am scris cred, pentru că am bolmojît-o rău de tot ISTORIA SA,şi acum eu nu deţin decît adevărurile ce mi le-a transmis EL,şi din ele cîte am putut pricepe,asta e.

  De voi afla mai multe vi le voi scrie,la momentul potrivit,voi căuta să nu vă ascund nimic din ce doreşte EL să vă transmit.

   Poate undeva sînt oameni şi ştiu că sînt ce-L înţeleg mai bine, sau vor fi în continuare, EL ştie,eu asta v-am transmis şi vă mulţumesc. deocamdată .