3192.Deja nu mai participăm. Am murit oare? Ori ni se pare că încă trăim, abur de viață în altă înfăptuire...

   Ni se pare că am încurcat-o, că nu mai avem de ce trăi, veștile ne copleșesc cu totul. Sîntem terminați de visele năruite și care simțim că ne vor ucide de mai mișcăm. Că nu mai putem răbda teroarea CER-ului, asupra ființei ce mai ești. Nu mai avem viitor. Hai că nu noi hotărîm începutul și sfîrșitul nostru, nu avem căderea, dar parcă se rupe ceva în noi.
  Intim ne descompunem, nu ne mai știm ce sîntem și pentru ce mai trăim? Atît de gravă-i problema existenței în care am ajuns, pe neașteptate și totală. Anihilatoare, paralizantă de dorință de viață, nu mai putem suporta cursul vieții conștienți. Ne-am săturat de oferta SA, o fi pînă acuma, dar cu asemenea trăiri și vești de rău total.
  De ne suportat, ne simțim deodată altă ființă, neparticipativă la viața socială. Ori familiară, ori de care ar fi să fie, nu mai sîntem ancorați în existența colectivă. Ca pînă acuma nu de mult, ci suspendați, nu mai viețuim, deja nu mai participăm la nimica omenește. Am murit oare? Ori ni se pare că încă trăim, abur de viață în altă înfăptuire...