2223.Apreciindu-se și îndreptățindu-se tot singuri

  Sînt foarte mulți care nu-L consideră necesar în viața lor, crezînd că ei îs totul. Și-L desconsideră, apreciindu-se singuri, îndreptățindu-se mai presus de viață. Fără îndatoriri, ci doar cu drepturi ce și le arogă ei însăși, nedrepți în societate. Ori din contra cu bun-simț și cu binele între oameni, dar fără EL. Ne știindu-L, ori nu țin cont de EL, că-n realitate EL nici nu s-o prea băgat între noi așteptîndu-ne.
  Destul nedreptele religii, simțind că nu-L slujesc, respectivii nici nu-și mai bat capul cu EL. Dar la scadență plătesc de nu se văd, se poate să considere că așa merită. Și nu crîcnesc, împăcîndu-se cu ceea ce au de înfruntat în viață și la finalul ei.
   Să trăim în prezent cu respectarea învățămintelor trecute, ce ne-au făcut să suferim. Că nu am fost pe fază, astfel să ne îndreptăm cum trebuie, iar de viitor să nu ne îngrijim. Lăsîndu-I LUI continuarea ce ne privește, dar nu avem voie s-o preconizăm, ci doar EL.