1490.Doar binele lumii

   Raţiunea nu poate toate cele, să ne rezolve în viaţă. Dar nici să cădem în extrema cealaltă că poate face orice. Îi trebuie şi ei moderaţie şi răbdare, cumpătare pentru a înţelege complexitatea existenţei umane şi nu numai, ci în conexiune cu universul şi Pămîntul SĂU. Şi deja am ajuns la o răspîntie Divinitatea şi Totul care-I de ne priceput. Împiedicîndu-ne în cerinţa SA, de a ne îndrepta cum se cuvine, ca o primă calitatea ce ne lipseşte. Înainte de a avea acces la cunoaşterea ce ne lipseşte încă.
   Deci o dorinţă din două focuri încrucişate asupră-ne, nedrepţii lumii. De o nevoie de cunoaştere împiedicată straşnic de EL, că nu-L ascultăm defel. Şi pe de altă parte  ne tot părăseşte şi ne iau în primire nevoile de tot felul, dîndu-ne existenţa peste cap. Prin suferinţe nenumărate şi tot mai sofisticate, imposibil de ţinut în frîu benefic nouă nedrepţii SĂI şi ai noştri. Trebuie o hotărîre corectă la nivel mondial de a ne alinia cerinţelor SALE, înspre îndreptarea cerută. Ca un prag obligatpriu de trecut. Altfel ne vom mai împiedica mult şi bine de el, inconştienţi fiind de EL.
   Trebuie să ne venim în fire odată pentru totdeauna. Nu ni se cere să murim pe cîmpul de luptă cu EL, că asta se întîmplă de mult timp, inconştient ori nu ne împotrivim LUI. Şi EL ca o contra măsură ne părăseşte la greu. Să ne vedem de ale noastre dar încet să ne împăcăm cu EL şi îndreptaţi, moralizaţi şi înfăptuind doar binele. Cu EL trebuie să fim în relaţiile cele mai cordiale posibil, Creatorul nostru Însuşi şi a tot Universul cu Pămînt cu tot. Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe aicea.
    E greu, dar asta e, raţiunea are o slăbiciune, se adresează doar celor raţionali. Nu mai fiţi implicaţi în negîndite treburi, ori meschine interese, imoralitatea uitaţ-o şi urmaţi doar binele lumii. Cu bun-simţ şi între naţii de orice fel. Să nu ne mai ascundem după moderaţiunea necesară convieţuirii paşnice între cei mari, s-o facem utilă şi la căţei. Şi chiar şi mai violentă de binele nu-i urmat corect de nedrepţii, rău intenţionaţi.

1380.E totuşi un semn

  Se zice că ar fi bine să îmbinăm raţiunea cu credinţa. Ca exemple în istorie, zîmbetul raţiunii din sec. XVII-lea, cu înflăcărata credinţă din sec XII-XIII. Înflăcărata credinţă oarbă şi nedreaptă în privinţa SA, cu părăsiri şi foarte însîngerate urmări pe măsură, dar fudui nedrepţi nu au minte. Deci de ar fi fost raţionali religionarii acelor vremuri nu-şi întorceau faţa de la EL şi n-ar fi fost părăsiţi exemplar în nimicitoare şi urîte atrocităţi în care omenirea s-a dovedit animalică, fără pic de omenie.
   Nu aşa se face măi oameni, o fi prostia voastră dominantă şi nu vă pasă de voi, dar lăsaţi-i pe ceilalţi să vieţuiască în tihnă cum li-i dat de SUS. Voi nedrepţii, vreţi să credeţi în cîte stîrvuri vechi, nu aveţi de cît, lăsaţi-ne în pacea ce ne-o dată-o CEL de SUS s-o ştim şi s-o urmăm.
   Starea de conflict, e un semn al părăsirii CEL-ui de SUS, ce vă însoţeşte pe voi de cînd existaţi ca religie nedreaptă şi încăpăţinată-n rele şi urîte practici. Dosite-n mieroase vorbe şi nătîngi apucături, bazate pe minciuni şi deşarte închipuiri. Încetaţi-vă activitatea nedreptă şi reîntorceţi-vă la EL şi noi vom mai vedea de vă şi moralizaţi înspre bine, mai discutăm.
   Nedrepţii dau vina pe EL că nu-L pricep, neputincioşi înspre bine şi util. Ci numai în rele şi urîte fapte, vorbe şi gînduri. Limitaţi de EL, că nu merită cunoaşterea desăvîrşirii, se revoltă contra Înaltului, cu neruşinarea nevrednicului.
   Proclamarea adevărului e mereu solemnă, că adevărul e solemn. Dar minciuna e şi mai şi de-o tot urmaţi, nedrepţilor! EL vă va judeca şi părăsiţi veţi urma calea voastră, în final hotărîtă SUS.
   Toţi pedepsiţii din naştere vă impun legi caraghioase şi obraznice, în loc să-şi oblojească tarele în ascuns cu ruşine. Că-s doar sub povara pedepsei Divine. Recunoscîndu-şi limitele, să caute să se-ndrepte, cum pot cum nu pot, asta e destinul lor. Şi să nu-şi mai fîlfîie neputinţa neruşinată-n lume. Auzi , mai mult, au şi biserici în religia nedreaptă lumii. Un talmeş-balmeş de ne descris, cu nedreptatea liberă să ne altereze existenţa. E totuşi un semn, că de vom greşi ca ei, ca ei vom ajunge.