2682.Să-L readucem în prim-planul vieții noastre

  Și a-și da seama de înstrăinarea de care se face vinovată, va fi necesar lumii. Pentru a începe o nouă existență pe Pămînt cu încetul, schimbîndu-se după un plan. Ce va trebui căutat în fața LUI, corect să devenim în termenii conveniți cu EL. Îndreptați cu toții înspre bine doar, civilizați, deci moralizați, oameni cumsecade. Și încet cu răbdare să-L readucem în prim-planul vieții noastre pe EL și pe necuratul mort străvechi să-l uităm.
  Și doar atunci, cu siguranță de ne vom ține cum trebuie să fim în fața SA. Și-ntre noi cu adevărat omenește, demni de gîndirea și spiritul SĂU dat nouă. Poate doar atunci de se va și putea vom cunoaște începutul unei noi existențe pe Pămînt. În conlucrare cu EL și Lumea LUI, noi urmîndu-L cumsecade, fiind pe o nouă cale. În ascensiune umană ne mai întîlnită și încă ne visată, spre un nou început uman pe Pămînt.
  În alți parametri de cunoaștere reciprocă și cu alți factori în devenire de îmbunătățirea vieții.

1833.Neastîmpăr permanent cu bun-simț între oameni

   Că nu cerem mult de la viață, ni se pare, dar se vede că nu contează. CI ne dorește implicați în existență, căutînd răspundurile ce nu le știm încă. Un neastîmpăr permanent, dar nu oricum ci cu bun-simț între oameni, căutîndu-L. Să fim  nemulțumiți de nedretatea lumii și să căutăm s-o schimbăm, însă în noi înainte de toate.
   Că de nu ne pricepem degrabă, ne mai trage de mînecă și de nu-i și nu, plecăm. Nemulțumiți, ratînd încercarea SA, de a deveni oameni cum trebuia. Că ne închipuim că pe uni-I achită și pe alții ba, pe majoritatea în necazuri de neînțeles. Că-s nedrepți și-n lume nu-I Baza vieții ci nedreptatea-i temelia lumescului derizoriu.
   De mii de ani tot așa o frămîntăm nedrepți în raport cu oamenii și EL. De loc  chibzuiți, imorali și fără EL, între timp, am mai pus distanță aparent. Prin știință și tehnică și nedreptatea ce I se face de neisprăviții religiilor. Și părăsiți la hură ori în parte plătim și tot plecăm, neizbutind să-I îndeplinim planul SĂU cu noi. Și al nostru că trebuie să fim pe aceeași lungime de undă, dar nu sîntem încă
   Ni se pare că-I capricios, mai degrabă E de neînțeles de om, care-i limitat de multe. Și de SUS și de un fel așa proiectat să fim, din considerente care-mi scapă. Că nici eu nu-s mai breaz în raport cu EL, am ce vrei și ce nu vrei de tras cu EL și EL cu mine.

1811.Cunoașterea necesară ca-n programa de SUS

   Să ne căutăm a fi cît mai pregătiți în viață de momentul de spiritualitate ce ne vine. Ca un dat, ce-L aflăm în existență și înălțîndu-ne, după aceea să fim apreciați. Că restu-i necunoașterea și nedreptatea ce ne tot face să plătim în neștire. Fără foloase și cunoașterea necesară, conform programei de SUS.
   Că viață în derizoriu și părăsire și suferințe aflăm fiecare, pînă a ști calea. De nu e trist și să nu ne dorim, ci să fim cum ni se cere mereu. Să pășim spre CER, doar mergînd pe Pămînt și nu oricum ci cu bine și cu EL cît mai știut. Nu înlocuindu-L cu cîți zei ocazionali de pe Pămînt ce se poartă. Cum e banul și alte preocupări ce întrec măsura bunului-simț și ne costă și viața.
   Că EL E sensibil și gelos foarte pe cei ce-L nesocotesc în așa măsută, înlocuindu-L. Cu ce nu se admite, de fapt EL nu admite nici o altă ființă, entitate să-I ia locul. În inimile noastre, nu-i loc decît pentru EL, de vrem ori nu. EL ne-o creat pentru EL și atîta, nu avem voie să avem alte năzuințe, că plătim.
   Și-n privința îndreptării în societate, să nu exagerăm dar să fim corecți și toleranți. În bine și util cît-or mai mulți în normalitatea umană adevărată. Cum ne-o dorește EL nouă, moralizați între oameni și respectîndu-L de se poate. În cunoștință de cauză cum E EL, ne trunchiat. Ci îmbunătățit corect de se poate ști, de nu lăsați-L cum E știut de cînd lumea. Și cum o fost acum 77 pe al noi.

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1624.Inconștiența în relațiile cu EL, e la ordinea zilei

   Avem încă de la facere, în timp o desăvîrșire în alcătuirea ființei umane fizic și spiritual. Cu gîndire de la EL și spirit Divin. În timp apărîndu-ne de merităm în desfășurarea noastră, în existență. Un fel de promovare în examenul continuu al vieții, harul SĂU asupra noastră. Ca o pavăză ocrotitoare de merităm însă, că de nu ne retrage harul.
   Semnul SĂU ce-I peste noi și de sîntem părăsiți ne aflăm lăsați în voia forțelor potrivnice vieții. Chiar și din rîndul nostru niște inși hărăziți să ne pedepsească, de-i cazul. Așa că judecați corect pe unii ce vă calcă, cînd îI greșiți LUI, de știți, că altfel e degeaba. Vorba noastră de acuma, inconștiența în relațiile cu EL, e la ordinea zilei.
   De am fi cum trebuie, organizarea de la sine în societatea umană, rezolvîndu-ne existența. În virtutea consensului cu EL și restu-i normalitate încă ne pricepută de nedrepți. Ne știindu-ne competitivi în fața SA, cum nu-i greu dar trebuie preocupare simțită adevărată.
    Nu-L credem nici pe EL, nu ne credem nici noi între noi, chiar de avem bune și utile experiențe de transmis. O condiție umană nedreptă și fără folos și totuși cei ce au dreptate să nu se lase. Ci să continuă, că susținere de SUS există și-n timp ne vom schimba.
    De ne lăsăm pe tînjală și consimțim la relele și urîtele ce ne tot agresează, ce folos? Mai bine ce avem de zis să zicem, în felul lor corect, cine are de auzit va auzi, pînă la o adică. Și cu ajutorul SĂU, sigur ne vom schimba cum trebuie, în timp.
    Condiția e să nu forțăm nota, toleranți cu cine-i om și înțelege de vorbă bună. Că-n timp și restu se vor dumiri, că-i vrerea SA.

1607.Bine crescuți și binelui mereu știindu-L

   Să ne ferim de nedrepți cît putem, nu avem lungimi de undă aceleași în existență. Ci diferiți total și cu drumul său fiecare, noi al îndreptării, ei al părăsirii și suferinței. Nu avem nimic comun și ce împărți, nu vorbim aceleași limgaje ci total diferite. Să-i ocolim și evita cît mai mult, să se îndrepte de vor să ne înțelegem oarecum.
  Că mai întîlnim și așa din senin, la unii îndreptarea din fire, corectă, necerută de SUS. Bine crescuți și cu simțul binelui mereu și știindu-L. Îs totuși rarități în societate și-s de dorit cîți mai mulți. Și aceia nu trec nepăsători pe lîngă părăsiții în suferință, ci-i omenesc cum se cuvine. Și nu numai pe ei ci și alte vietăți, beneficiază de existența lor, binefăcătoare.
   Ce-i mai mulți, fiind nedrepți nici nu se prind că-s avertizați de SUS, să se îndrepte, ca să nu-i urmeze în necazuri. Deci să se îndrepte cît mai curînd, conștienți de EL.
   Omul e piesa peincipală din existența acestei planete Pămînt, în el s-o investit enorm. Și încă nu-s rezultateale scontate de SUS, noi nici nu le gîndim. În viață ne îndeletnicim cu diverse ce ne ocupă cu folos existența, demostrînd că sîntem oameni.
   El dorește să ne îndepărtăm cît mai mult de partea fizică, animalică. Deocamdată prin moralizarea totală a comportamentului terestru și făcînd numai bine pe Pămînt. Nu că ne vom înălța așa deodată că-s încă pași, necunoscuți nouă. Cu răbdare, și-i tare greu, că nu prea putem, doar întîi să ne aliniem cerințelor SALE imediate.
   Încă nu avem drepturi prea convenabile, ci mai mult obligații, existăm și să-L știm și asculta. Că-n timp nu ne-am priceput și părăsiți am avut de tras multe necazuri timp îndelungat. Să ne fie de învățătură trecutul și să nu-I mai greșim ca să mai avem părăsiri nemulțumindu-L.

1578.Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții

  Spiritul dat din EL, nouă să ne însoțească viața toată și gîndirea să ne ajute în existență. Prin acumulare de cunoaștere tot mereu și refleții existențiale cu noi, Pămîntul și EL. Baza vieții de-i în lume cam toate-s pe drumul bun al ceea ce trebuie în evoluție corectă. De ce cam? Pentru că mai e de îndreptat multe și mărunte după atîta amar de nedreptate.
   Gîndirea nu ni-i simplă susținătoare a vieții, ci e și în evoluție necunoscută firii. Și ne iau prin surprindere decizii proprii nouă uneori. Oare de ce? Așa ni-i dat de EL să ne cunoaștem și învăța cu noi înșine, încă nu-i gata treaba. Mai avem pași de făcut dar cu EL printre noi, în timpul încă în aflare.
   Nu ni-i timpul aflării locului nostru în  univers, că nu sîntem așa niște ființe atît de limitate. Ca acuma, și de cînd existăm, tot așa încă bătucind-o tot pe loc, ci ne așteaptă altele. Altele necunoscute mai altfel și îmbinate cu spiritualitate din EL, ceva complet nouă, nouă.  De-abia ne așteaptă, să ne îndeplinim evoluția îndreptată și cunoscîndu-L firesc. Rastelul, garderoba cunoașterii ne așteaptă încă în zadar, tehui și iresponsabili cît vrei.
    Și de ceea ce vorbeam, încă de moarte, în timp ne va fi departe și necunoscută. Doar cu acordul SĂU, ca o reînoire din neînțelese încă cauze și cu urmări bine programate. Că vom fi altceva, nu simpli oameni ci entități energetice cît de superioare vom putea a fi. Pe categorii și evoluții neînchipuite încă. Ehei! De am fi mai cu piciorele pe Pămînt și L-am asculta, am afla mai repede de ce sîntem în stare și încă nu știm. Trebuie să fim încă încărcați, sîntem cam goi și fără folos.
   Acum încă trupul e despărțit de spirit și gîndire, ce-s sufletul, la finalul unei existente etapizate. Încă aparținem LUI în evoluție nu ne putem desprinde că nu merităm, nu avem cunoașterea și calitățile trebuincioase. Îndreptați-vă oameni și înspre EL să-L respectăm și afla cum dorește, pentru a fi ce trebuie.
   Deci trupul rămîne aici în descompunere, sufletul simțind o răspundere ce-l copleșește. Numai cu sine, și frică de a da socoteală și nădejdi închipuite ori bazate. Ceilați oricine or fi rămîn și ceea ce știam nu mai este se destramă, dispare. Pentru o nouă încercare, poate, cum va vrea cîndva ori ba.