4275..Convenim.

  Încă din începuturile mele cu EL, oarecum Necunoscut, ci doar bănuit și confirmat numai eu știu cum în diversitatea LUI cu noi cît se poate. I-am reperat afinități ne conforme cu crezul meu în EL, a ceea ce-I EL după mine pe Pămînt în definitiv cu credință. Știut și respectat cît se poate, că-i atîta fărădelege între noi și de EL nu știm cum ar trebui, dar nu-i suficient.
  Mai E destulă albă hartă a LUI peste lume consfințită-n nedumeriri și neputințe ce ni-L arată mai cuprinzător și avid.  De afirmare între noi, înstrăinat destul și de o vreme nedefinită corect nouă, din nou dornic de noi să-L știm mai aproape. Decît ne închipuim noi neștiutorii și fudulii prin diverse religii porniți fără știința LUI corectă cum ne pretinde.
  Și nu convenim a ne apuca de-o treabă ce I-ar fi și LUI și nouă mai acătării și încă nu-i.

3307.E gravitate, efort, descoperire, emoție, participare, implicare unică, noi înșine și cîte altele prin noi cu noi

  Chiar de căutăm legătura neștiută cu necunoscutul, cu măreția universului. Nu ne despărțim de casa noastră, de condiția de om cu ale lui apropieri și depărtări. Nimicurile ne ocupă uneori viața, mai ceva ca ceea ce dorim, dar timp nu ne facem. Ci-l cheltuim anapoda în neștire, regretele-s uitate și noi uităm de noi însăși la o adică doar.
  Mai contează de se mai poate, reface, și ocazia de a ne repune în temă, e dificil. Chiar și-n tratative mai deosebite cu dorința vieții, simțămintele, obișnuința ne reține. Ne împiedică uneori decisiv și poate ratăm totul pe mîna noastră nesigură și tremurîndă. Și la o adică tot neștiutori putem rămîne, de-s astea trăirile, cine știe?!
  Realizarea noastră e dincolo de joc și formă, de împrejurări și Pămîntul cu toate ale lui. E gravitate, efort, descoperire, emoție, participare, implicare unică, noi înșine și cîte altele prin noi cu noi.

3301.Toate-s că nu știm de EL și nici moderați, cumsecade și buni între noi, firești

   Ne dorim imposibilul, necunoscutul să-l știm, să-l cunoaștem cît mai bine. Să avem cîte îndemînări mai deosebite, să ieșim din normalitatea asta. Nedreaptă nouă și LUI, de care, cu toate că o continuăm nestingheriți tot fără bine, nu ne prea place. N-o vrem așa, ci să ne cadă pară mălăiață în gura lui nătăfleață și nu-i posibil. Trebuie vrem nu vrem să ne schimbăm, corecți în fața SA și a oamenilor.
  Că-i cam greu, e de muncit și de vrut cu tărie neclintită, de nu reușim să ne tot mobilizăm. Iar și iar pînă reușim aflîndu-ne locul în căutările cu folos adevărat, demn și cumsecade. Ne ajută și EL, doar să dorim și eventual să-I cerem cum putem cum nu putem. Că ocazii sînt și ne mai atenționează și EL să nu-L mai ignorăm, ci corect să-L căutăm.
  Lupta-i cu noi înșine, înțînați și puși pe rele și nelegiuiri cît lumea, nu-i nimeni vinovat. Degeaba căutăm justificări tîmpite cu închipuiri neroade, toate-s că nu știm de EL. Și nici nu căutăm să fim moderați, cumsecade și buni între noi .
 

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1625.Căutînd să ne înțeleagă, neînțelegerea SA

   Nu trebuie să tăcem, de avem binele, utilul și frumosul de transmis lumii, cum ar vrea nedrepții. Ci continua luptă proprie cu necunoscutul, cunoscut nevrednic din noi și din alții. E nevoie și de răbdare cînd avem o neînțelegere, ori ni se sugerează că prea ne grăbim.
   Pedepsiți fiind, ne tînguim și suferim disperați nevoile. I se face milă și ne mai îndulcește necazul. Prin minuni și alte inexplicabile momente prielnice unei îmbunătățiri cît se poate. Toți le percep, dar de a înțelege semnificația foarte puțini. EL E peste tot și ne vede, căutînd să ne înțeleagă, neînțelegerea SA și a vieții. Și cum e de îmbunătățit normalul unei existențe ce-i în curs de aflare.
   Se poate ca nedrepții să creadă că EL o dispărut din lume un timp, aiureli. EL o fost preocupat de noi vii mereu, dar în diferite stadii ale dezvoltării noastre, așa era de perceput. Să ne vadă cum evoluăm de capul nostru și chiar înstrăinîndu-ne și de EL. Chipurile pentru o închipuire ce încă ne costă în fața SA. Pe lîngă nedreptatea ce-i în lume peste tot înrăită.
   Nedrepții înstrăinați de EL, nu și-L închipuie corect ci tot aiureala lor hîdă-i pentru ei. Și ceea ce-I nu-și închipuie, nu știu că-I Totul ce știm și ce nu știm. Chiar de simțim că-I EL Definitoriu pentru noi, nedrepții, tot nu-s convinși deplin. Se cred deasupra LUI și greșindu-I plătesc. Iar la restul ce i-am urmat se cade să ne îndreptăm, moralizîndu-ne în bine și să-L aflăm cum trebuie.
   Nu merg faptele bune fără EL, ci împreună, gîndirea corectă și ființa îndreptată. Sîntem condamnați la libertatea de a alege binele și să-L știm doar pe EL. Că nu avem alte obțiuni bune aici pe Pămîntul SĂU, asta e, noi creația SA, de asta sîntem.
   Și părăsirile SALE cu urmările lor, suferințele, au sensul de a ne dezmetici la realitatea LUI. Și să fim cum ne dorește, îndreptați între noi oamenii. Dar încă-n lume e multă ignoranță față de EL, din cauza nedreptății, ce e și imorală și rea.