3337.. Tot așa, pînă cine știe ce va urma?!

  De fapt acestă îndulcire a pornirii spre îndreptare lumii, ni-i imposibilă în lume. Ne căutăm înstrăinarea cum putem mai la îndemînă, căutînd și LUI să nu-I încălcăm cerințele. Cît pricepem, singuri, tare singuri, cam de capul nostru-i greu, ne tînguim, dar asta e. Și ne continuăm menirea cam pe dibuite, mai și îndrumați, oarecum conlucrăm.
  Modești, liniștiți deci limitați de cîte nu le știm și vrem dar nu putem ajunge a le pricepe. Nu zicem că-s acri și nepotrivite nouă, ci noi nepotriviți cunoașterii ce ne tot așteptă demult. Oarecum resemnați și cu gîndul dus înspre SUS, nu deznădăjduiți, că ne tot scornesc. Din alte sfere neclare și mai puțin, scormonitoare atenționări, specifice și pricepute cît se poate.
  Că mai medităm, înfrînîndu-ne închipuiri fără frîu, greșim și iar de la începuturi. Tot trecute mereu întruna tot așa, pînă cine știe ce va urma?!

2682.Să-L readucem în prim-planul vieții noastre

  Și a-și da seama de înstrăinarea de care se face vinovată, va fi necesar lumii. Pentru a începe o nouă existență pe Pămînt cu încetul, schimbîndu-se după un plan. Ce va trebui căutat în fața LUI, corect să devenim în termenii conveniți cu EL. Îndreptați cu toții înspre bine doar, civilizați, deci moralizați, oameni cumsecade. Și încet cu răbdare să-L readucem în prim-planul vieții noastre pe EL și pe necuratul mort străvechi să-l uităm.
  Și doar atunci, cu siguranță de ne vom ține cum trebuie să fim în fața SA. Și-ntre noi cu adevărat omenește, demni de gîndirea și spiritul SĂU dat nouă. Poate doar atunci de se va și putea vom cunoaște începutul unei noi existențe pe Pămînt. În conlucrare cu EL și Lumea LUI, noi urmîndu-L cumsecade, fiind pe o nouă cale. În ascensiune umană ne mai întîlnită și încă ne visată, spre un nou început uman pe Pămînt.
  În alți parametri de cunoaștere reciprocă și cu alți factori în devenire de îmbunătățirea vieții.