3672...Dacă minte de potolire nu-i

  Se zice să ne aprindem în noi lumina, scînteia Divină, înălțîndu-ne, o fi dar văd că ne căznim. În nelegiuiri, se vede că nu lumina o căutăm ci întunericul, dosirea SA și preamărirea necurățeniei. Moartea și urmarea ei pretutindeni prin cei ce urmează NT nestingheriți încă. Dar nu va mai fi așa, ci se va schimba foaia, EL dînd semnalul, cînd va considera.
  De fapt l-o și dat oarecum mai demult, arătîndu-ne reversul vieții libere și bune. De nu ne vedem de îndreptarea omenirii pe calea bună, morală, nu lumescul nedrept de azi. Că-n fiecare-i înțepenit o formă de nedreptate, înrăire specifică fiecăruia. Ce ne afișează SUS, neputincioși a fi și avem de tras consecințele ne îndreptării.
  Părăsirea  de către EL a noastră ne dă peste cap viața, neputința se accentuiază. Îndîrjindu-ne a pieri neapărat și ni se dă această posibilitate, dacă minte de potolire nu-i.

3345.Nici un tratament nu te face liber, ci doar libertatea simțită

  Că Lumina stăruie pe lîngă noi să ne ne dovedim buni, capabili de înfăptuiri pe măsură. Demne și omenești, lăsîndu-ne de lumescul perfid și ce ne urîțește viața în dezmăț și neputința de a fi cum ne cere. Și nu se lasă cu una cu două, ci atîta ne cicălește doar, doar ne vom reveni a fi cum se dorește. Ne ratîndu-ne viața, ci cunoscînd și înfăptuind îndreptarea între oameni și-n fața SA cu adevărat.
  Să nu ne dobîndim libertatea în schimbul a altceva, că nu-i eliberare, ci-i o farsă și robia continuă în alți termeni. Ce ne induc doar libertatea, ce nu-i, devenind altfel la cheremul constrîngerilor, tot aceleași, nițel mai schimbate poate. Nici un tratament nu ne face liberi, ci doar libertatea cu adevărat simțită, ne îngrădită de nici un factor, de nici un fel, niciodată.
  Inconștiența e o neînțeleasă libertate, conștiința ne asigură adevărata valoare de oameni demni între oameni și față de SUS.

1494.Imoralitatea îşi face loc comod

   Încîntaţi în viaţă să fim, trăind ne tăgăduind existenţa, ori cît mai puţin pretenţioşi de se poate, respingînd mai puţin viaţa. Înălţînd prin încredere nefirescul ordinar, compromisul făcîndu-l curat, fără cusur nouă. Ce ţi-i să se petreacă nici o piedică cît de deosebită şi haotică nu-l schimbă cu nimic, esenţialul aşa va fi cu tine. Să nu cauţi cu orice preţ să placi, fii temeinic pe propriile picioare demn, curajos şi de sine stătător. Ştiindu-te pe tine bine în ceea ce faci şi placi de se poate şi altora cu atît mai bine ţie şi lor.
   Să nu ne sacrificăm, altora rău făcînd. Socotindu-ne deasuprea legii, ea nu ne va cruţa la o adică plătind cutezanţa nedreaptă. Dreptatea-i uneori bine, deasupra legilor terestre. Imaginaţia ne joacă feste şi dezastrul nu-i departe, de ne luăm şi cu alţii după ea. Ne domină trecerea timpului şi nefolosirea existenţei în cunoaştere. Învinşii se ascund şi de umbra lor, lumina nici nu şi-o percep.
    Încă sîntem tributari fricii de toate nevoile şi-n special de moarte. La drept vorbind n-ar trebui decît pînă ne dezmeticim cît mai corespunzător să ne fie doar frică de EL. De ce ? Pentru că nu-L ştim şi numai EL e în stare să ne apere de vrea, fiind Creatorul nostru, are cerinţe de la noi. Ca orice Părinte cînd nu-L ascultăm ne mai părăseşte în necazuri, ce ni le creem singuri neascultîndu-L.
    Sîntem încă obraznici faţă de EL, ne-o cerut să ne schimbăm, simplu. Să ne îndreptăm prin moralizarea firii noastre între oameni şi să facem numai binele. Că mai înfăptuim rele şi urîte fapte şi vorbe, încă fiind imorali şi nedrepţi între seimenii noştri, fraţii noştri. Cum e posibil încă aşa înapoiere, doar nu mai sîntem sălbatici ? Şi totuşi aşa sîntem în faţa noastră şi EL e nemulţumit că-i stricăm coeziunea din familia SA terestră. De care-I responsabil în faţa CER-ului şi-n Lumea SA.
    Nu s-ar plăti totul de am fi cum trebuie, dar încă nu sîntem. Repeziţi, năuciţi de cîte nedrepte porniri lumeşti în care imoralitatea îşi face loc comod, dominîndu-ne o existenţă greşită. Ni-i greu singuri să fim îndreptaţi într-atîta nedreptate de peste tot, parcă şi mai în dominare categoriră şi rea.

Cărarea

   Da, aşa e El îţi dă ocazia să te afirmi cumva în credinţa LUI, constaţi curînd că alţii nu o înţeleg şi nici pe tine nu te înţeleg defel, îţi dai seama că nu ai aliaţi ci potrivnici, în cel mai bun caz unii care se miră de ce crezi în EL.
   Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi  în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
   Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în  derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
   Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
   Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
   Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
   Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
   Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
   Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
   "Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
    Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.

Cerintele realitatii de azi in EL, DUMNEZEUL meu!

  EL ma vrea: simplu, sobru, fara excese, cu masura, cumpatat, tolerant, echilibrat, si cred ca nu-i greu  de-I indeplinesti aceste cerinte LUI, pt. ca lumea s-a-ntrecut cu gluma. Mintuirea mult trimbitata, e de mintuiala exersata. La EL nu tine, in sistemul nostru inchis numai faptuind binele serios si glumind dupa reusita binelui, ne vom apropia de a-L sti. Nu va oblig. EL va mai da cite una mai serioasa, ori in gluma, de stiti de gluma LUI. De glumeste si EL. Eu nu stiu. Cu mine  e serios si drept si eu caut sa-I fiu asijderea pe cit pot.De te-ai aprins din ceva lumesc, cauta sa fii pe pace, si de vrei ceva constructiv in bine cum si EL doreste, in preajma LUI nu se face, decit sa te-ndrepti, altfel nu.
  De meriti te gaseste EL, de inca nu, tu pe EL, si e foarte bine ca esti interesat de o relatie cu EL.
  EL nu are nimic cu fumatorii, aprecia arderile de tot ce azi nu-s; is bune si afumarile de tot, cred ca-I fac placere. Se poate fuma o pipa a pacii cu EL, curaj! In preajma LUI nu se cade sa fii mindru ci tu firesc adevarat, fara frica, in gind iL vei gasi
  EL e a celor vii cu precadere.Activitatea mea de acum e la indrumarea LUI, caut sa-L urmez.
  Uitate atent in jur,incordeazati toate simturile pt. a primi informatia ce-ti lipseste nu numai tie: esti in iad!..., nu mai este pt. om si sufletul lui alt iad decit cel lumesc de om facut, pt.suflet exista acea prelungita ori scurta peregrinare pina-i PRIMIT de unde PROVINE, de aceea va spun aveti grija de mortii vostri. Mult mai mare decit aveti acum, chiar si EL carei considera necurati, va tolereaza sa-i tratati cum trebuie, cu mult respect.
Mormintul apropiatului sa-l aveti cit mai mult in atentie pina e PRIMIT, pt. ca sufletul nu va are decit pe voi, nepriceputilor. Da, asta implica multe, rezolvati-le! Si var scapa de toate vizitele necurate. Auzi, draci, habar n-ave-ti ca-s sufletele lor inca ne PRIMITE si insingutate, haituite, purtatile de grija cu atentie!
  Nu-s multumit de mine, mai fac greseli, nentelegindu-I toate mesajele, cred ca EL vrea sa ma formeze in credinta la stirea voastra concomitent cu voi, si eu invat odata cu voi sa ma indrept. Un fel de ajutor reciproc in incredintarea in fata LUI.
  Toate legaturile in credinta indiferent de religie, duc la EL, nu face discriminare. Sintem egali in fata LUI de-L credem cumva.
  EL ma ales si asta mii stilul, cum vurbesc asa scriu. In timp ne vom intelege, pt. a-L intelege pe EL, e o logica pe care o invat din mers cu voi alaturi, a LUI , adaptata oarecum pt. noi. E un duel informational, deci o cit mai deplina egalitate intre noi de se poate.