4390..Înfiripînd un început.

  Nu în căutarea timpului pierdut, ci a LUI Dumnezeu CEL Pierdut pe drumul de construire a ceea ce am ajuns noi azi. Nu se cădea a fi azi așa, ci acătării potoliți în aflarea SA, că nu ne dădea voie, așteptam, că-i tare greu, știm dar să ne învingem. Neputințele, să nu căutăm doar nepăsarea și mai puțin implicarea, deci să nu-i fugărim din preajma noastră pe cei mici și neștiutori.
  De multe mari și mărunte, făurind un învățămînt care să ne scape, cît mai mult, de îndatorirea de căpătîi, de Părinte al odraslele date. Nu oricum ci-n concordanță cu îndreptarea ce-i azi străină pe Pămînt, deci să ne comportăm responsabil de la începutul fiecărei închegări familiale. Căutînd ce-i mai de bun augur nouă și copiilor dați ca o binecuvîntare că ne-am însușit demn firea omului dat de SUS.
  Nu numai noi înșine dar și înaintașii de pînă la noi, înfiripînd un început ce trebuie continuat în și mai bune auspicii, nu-n delăsarea obraznică.

3142.De multe și mari și mărunte, chiar din domeniul SĂU de preferință, pîngărit de cîte vrei și nu vrei

  Așa de ușor ne lăsăm duși de nas, de valurile vieții, ale timpurilor, de nu vă închipuiți. Adoptăm ceea ce nu simțim bine și util pentru noi și familia noastră. Ce se poartă, ce-i la modă, o trecătoare influență, uneori și rar benefică. Pe asta se și contează, pe poate și dacă, în cele mai multe cazuri, dar de ar fi morala binelui. Și cunoașterea LUI și a obligațiilor ce ni le dorește EL a le păstra vii cît sîntem vii.
  Pentru a mai fi vii măcar o vreme cu priință, pe Pămîntul SĂU și al nostru cît trăim. Deci corect educați, moralizați, și cu binele în față, nu am fi așa ușor de porniți de curente ostile vieții și binelui. Și mai ales și asta-i temelia existenței, deci așa nu lipsa LUI deosebită din viața noastră. Îndepărtat de cîte nereguli împămîntenite în poticneli de vremi ce încă persistă-n lume.
  Și ne dau bătăi de cap și nu știm pe unde să scoatem cămașa, încă inconștienți sîntem. De multe și mari și mărunte, chiar din domeniul SĂU de preferință, pîngărit de cîte vrei și nu vrei.

1494.Imoralitatea îşi face loc comod

   Încîntaţi în viaţă să fim, trăind ne tăgăduind existenţa, ori cît mai puţin pretenţioşi de se poate, respingînd mai puţin viaţa. Înălţînd prin încredere nefirescul ordinar, compromisul făcîndu-l curat, fără cusur nouă. Ce ţi-i să se petreacă nici o piedică cît de deosebită şi haotică nu-l schimbă cu nimic, esenţialul aşa va fi cu tine. Să nu cauţi cu orice preţ să placi, fii temeinic pe propriile picioare demn, curajos şi de sine stătător. Ştiindu-te pe tine bine în ceea ce faci şi placi de se poate şi altora cu atît mai bine ţie şi lor.
   Să nu ne sacrificăm, altora rău făcînd. Socotindu-ne deasuprea legii, ea nu ne va cruţa la o adică plătind cutezanţa nedreaptă. Dreptatea-i uneori bine, deasupra legilor terestre. Imaginaţia ne joacă feste şi dezastrul nu-i departe, de ne luăm şi cu alţii după ea. Ne domină trecerea timpului şi nefolosirea existenţei în cunoaştere. Învinşii se ascund şi de umbra lor, lumina nici nu şi-o percep.
    Încă sîntem tributari fricii de toate nevoile şi-n special de moarte. La drept vorbind n-ar trebui decît pînă ne dezmeticim cît mai corespunzător să ne fie doar frică de EL. De ce ? Pentru că nu-L ştim şi numai EL e în stare să ne apere de vrea, fiind Creatorul nostru, are cerinţe de la noi. Ca orice Părinte cînd nu-L ascultăm ne mai părăseşte în necazuri, ce ni le creem singuri neascultîndu-L.
    Sîntem încă obraznici faţă de EL, ne-o cerut să ne schimbăm, simplu. Să ne îndreptăm prin moralizarea firii noastre între oameni şi să facem numai binele. Că mai înfăptuim rele şi urîte fapte şi vorbe, încă fiind imorali şi nedrepţi între seimenii noştri, fraţii noştri. Cum e posibil încă aşa înapoiere, doar nu mai sîntem sălbatici ? Şi totuşi aşa sîntem în faţa noastră şi EL e nemulţumit că-i stricăm coeziunea din familia SA terestră. De care-I responsabil în faţa CER-ului şi-n Lumea SA.
    Nu s-ar plăti totul de am fi cum trebuie, dar încă nu sîntem. Repeziţi, năuciţi de cîte nedrepte porniri lumeşti în care imoralitatea îşi face loc comod, dominîndu-ne o existenţă greşită. Ni-i greu singuri să fim îndreptaţi într-atîta nedreptate de peste tot, parcă şi mai în dominare categoriră şi rea.