1530.Crezîndu-L de fraier

   EL ne îndrumă în mare dar noi facem micile ajustări ce ni-s în drept şi prin care ne putem rata existenţa. Chiar de vedem beneficii şi altele prin ceea ce EL ne arată în timp. Pierdem legătura cu realitatea SA cînd  avem nevoie mai mult şi plătim. Micile neatenţii ne formează o mare eroare ce-o tot mărim ducîndu-i şi pe alţii în greşeală faţă de EL. Şi cu toate atenţionările nu ne revenim la realitatea SA ci o bolmojîm de tot înstrăinîndu-ne de calea SA şi dispărem, ratîndu-ne viaţa.
   E o mare greşeală, crezîndu-L de fraier, că ne poate ierta toate prostiile noastre făcute în viaţă, contra moralei şi dreptăţii. Şi a credinţei doar în EL, ci crezînd în morţii din NT, ce-i o gravă provocare către EL şi plătiţi nedrepţilor. Ratîndu-vă existenţa voi şi ai voştri. EL e iertător cu cei ce merită nu toţi nedrepţii ordinari, răi şi imorali şi fără credinţă doar în EL, Creatorul, Singurul din CER de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Răi  că nu-s chiar deştepţi de vreme ce împotrivindu-se Însuşi LUI Dumnezeu, prin fapte îs părăsiţi şi plătesc, ratîndu-şi viaţa a lor şi familie.
   Din contra cînd îL respecţi dînd dovadă de fermitate şi claritate în deciziile tale ce-L urmează, nedrepţii nu-s de acord. Şi din cauză că atunci EL te sprijină şi-i dovedeşti te vor spurca pe la spate şi peste mii de ani. Astfel Ezdra din VT, cînd facea ordine în sînul poporului său conform dorinţelor de SUS. Nu-i văzut bine nici atunci nici azi. De asta Istraelul o scaldă ca la Ploieşti şi azi.
   Cînd eşti tînăr, mai avîntat şi uşor de îndreptat, moralizat, dar trebuie mult tact şi fermitate clară în ceea ce vrei cu adevărat, altfel e degeaba. Părinţii şi cei în drept, responsabili adevăraţi de educaţie cu folos în viaţă adevărată, demnă şi cu bun-simţ. Doar înspre binele şi utilul existenţei între oameni. Să nu cedeze niciodată desnădăjduiţi în faţa nedreptăţii cotidiene ci să-I ceară ajutorul cînd consideră. Şi-L vor primi, de-s sinceri interesaţi şi-I fac dovada lor către EL cum trebuie.
   De obicei tineretul e după adevăr şi dreptate, voluntari şi săritori în ajutorul nedreptăţitului, îs corecţi şi fermi. Faţă de bătrîni îs pentru noul într-o societate înspre bine şi util tuturora, mai corecţi şi avîntaţi în morală şi bine.

1501.Ajutat străini de EL să fim

   Realitatea SA ce n-o întrezărim fiind neîndreptaţi cum ne cere, n-o vom afla, că ni-i calea barată de neputinţă rea. Nici natura SA dată nouă să ne însoţească în existenţă nu ni se dezvăluie complet încă-i oprită tot de fărădelegea noastră. Ea-L urmeză în sensuri noi, noi încă nu-L ştim şi nici în societate nu ne-am schimbat în bine şi cu bun-simţ.
    Tot de EL în lume mulţi mai acătării fiind şi ne putînd să dea în nedreptatea încă în expansiune strîmbă LUI şi nouă. Se duc încotro văd cu ochii larg deschişi în ţinuturi albe de pe hărţi funebre LUI şi îndreptării noastre ne ştiute.  Şi-L află neîntinat de şmecherie hîdă, strălucitor în vaste plaiuri sterpe de civism , dar bogate-n EL şi bine. Şi natura ca şi EL îs în voie culte, la un nivel de mult nouă dispărut, de ordinea nedreaptă-n sînge culcuş găsindu-şi rea.
   Natura lăsată şi nouă în voie de cunoscut şi respect în conlucrare strînsă, cu bun-simţ mai natural şi vechi. Dar totuşi faţă de EL, mai slobodă mai altfel, de vede că n-o ştim şi nici nu vrem, ne zvîrle cît colo îndărăt. Ca minte să căpătăm, chiar de sîntem aşa civilizaţi tot nu ştim nimic din existenţa dată pe Pămîntul SĂU. Ne ocolesc deschiderile de cunoşterea LOR, faliile de lumină, ce ne-ar încunoştinţa de-am merita. Am avut timp bereche şi unii au şi apucat s-o ştie, dar cine să-i cunoască, recunoască în bine şi util nouă tuturor?
   I-am izolat, stîrpit că ne spuneau adevăruri dureroase, neconvenite nedreptăţii lumii în expansiune hîdă şi rea. I-am greşit amarnic în timp şi ne-o ajutat străini de EL să fim, ca mai uşor să ne poată părăsi în pustia relelor şi urîtelor vieţi.  Şi nici acuma nu sîntem mai breji în faţa SA, suferinţa ne joacă pe masă în cas-cea mare, cum vrea nepuţina de a exista.
   Conştiinţa ne lipseşte multora în viaţă, nu oricare ci cea bună adevărată, luptătoare pentru bine şi adevăr şi dreptate. Să fim oameni e lucru mare şi încă rar azi în lumea nedreptă şi rea. Lumescul e pretutindeni la el acasă la braţ cu nedreptatea hîdă şi informată de starea sa rea în expansiune urîtă.

1494.Imoralitatea îşi face loc comod

   Încîntaţi în viaţă să fim, trăind ne tăgăduind existenţa, ori cît mai puţin pretenţioşi de se poate, respingînd mai puţin viaţa. Înălţînd prin încredere nefirescul ordinar, compromisul făcîndu-l curat, fără cusur nouă. Ce ţi-i să se petreacă nici o piedică cît de deosebită şi haotică nu-l schimbă cu nimic, esenţialul aşa va fi cu tine. Să nu cauţi cu orice preţ să placi, fii temeinic pe propriile picioare demn, curajos şi de sine stătător. Ştiindu-te pe tine bine în ceea ce faci şi placi de se poate şi altora cu atît mai bine ţie şi lor.
   Să nu ne sacrificăm, altora rău făcînd. Socotindu-ne deasuprea legii, ea nu ne va cruţa la o adică plătind cutezanţa nedreaptă. Dreptatea-i uneori bine, deasupra legilor terestre. Imaginaţia ne joacă feste şi dezastrul nu-i departe, de ne luăm şi cu alţii după ea. Ne domină trecerea timpului şi nefolosirea existenţei în cunoaştere. Învinşii se ascund şi de umbra lor, lumina nici nu şi-o percep.
    Încă sîntem tributari fricii de toate nevoile şi-n special de moarte. La drept vorbind n-ar trebui decît pînă ne dezmeticim cît mai corespunzător să ne fie doar frică de EL. De ce ? Pentru că nu-L ştim şi numai EL e în stare să ne apere de vrea, fiind Creatorul nostru, are cerinţe de la noi. Ca orice Părinte cînd nu-L ascultăm ne mai părăseşte în necazuri, ce ni le creem singuri neascultîndu-L.
    Sîntem încă obraznici faţă de EL, ne-o cerut să ne schimbăm, simplu. Să ne îndreptăm prin moralizarea firii noastre între oameni şi să facem numai binele. Că mai înfăptuim rele şi urîte fapte şi vorbe, încă fiind imorali şi nedrepţi între seimenii noştri, fraţii noştri. Cum e posibil încă aşa înapoiere, doar nu mai sîntem sălbatici ? Şi totuşi aşa sîntem în faţa noastră şi EL e nemulţumit că-i stricăm coeziunea din familia SA terestră. De care-I responsabil în faţa CER-ului şi-n Lumea SA.
    Nu s-ar plăti totul de am fi cum trebuie, dar încă nu sîntem. Repeziţi, năuciţi de cîte nedrepte porniri lumeşti în care imoralitatea îşi face loc comod, dominîndu-ne o existenţă greşită. Ni-i greu singuri să fim îndreptaţi într-atîta nedreptate de peste tot, parcă şi mai în dominare categoriră şi rea.

1491.Felul tău sincer de a fi

   Libertatea-i uneori după unii înaintea vieţii, că nu-şi are rostu de nu-s liberi. Şi fericirea nu stă în libertate de nu ai o preocupare acaparatoare, deci acceptarea unei datorii. Deci liber preocupat de fericire intens trăind rîvna. Şi-n orice din viaţă face parte, chiar şi-n spiritualitate, cînd sătul de bîjbîeli nedrepte în plină civilizaţie democrată. Evadezi în jungla de forme drepte plină înspre EL altfel gîndite pe de-a dreptul cum E EL în noi primitivii. Cam uitată-n lumea prea sătulă de huzur şi nedreptate încă inconştientă.
   Sîntem monotoni şi adoptăm foarte uşor ce nu ni se potriveşte, ce nu ne prinde, ce-i străin de noi. Le-o fost uşor nedreptelor influienţe să-L înlăture din noi la un moment dat şi să ne luăm după altele ce nici acum nu ni-s bune de ceva. Tolerante la rele şi utîte apucături, faţă de EL ce ne doreşte îndreptarea nostră în lumea oamenilor înspre bine şi util nouă şi altora ce au nevoie. Şi să-L ştim corect şi-n timp ne-om da la calea SA şi aflînd-o drept şi corect, altă viaţă va fi.
   O dată aflat adevărul îndreptării, moralizării firii înspre ce trebuie, confirmat de SUS, simţi asta în timp învăţîndu-te. O vei continua după felul tău sincer de a fi corect înspre ce ai de înfăptuit cu demnitate doar înspre bine şi util. Şi-n privinţa SA, la fel, căutînd să-L afli cum poţi mai bine, dintr-o gamă foarte diversă şi amplă de informaţii. Alegînd ce-i corect, după flerul tău de om drept şi informat înspre binele omenirii şi cam cum e ceea ce ştii din VT (Vechiul Testament), adaptat năzuinţelor şi ce ţi se transmite de SUS, cum primeşti.
   Continuînd ceea ce ai aflat, în spiritul moralei şi adevărului SĂU, combătînd urîtul şi răul din lume în general lumescul deşănţat şi dezordinea ce duce la nedreptate între oameni fără bun-simţ. Mereu cu un spirit viu adptabil mereu cerinţelor de îndreptare corectă conform moralei străvechi. Statornicită în bine cu reguli de ne clintit, dar modernizate după nevoile de menţinere a civismului. Şi conform drepturilor omului cunoscute şi încercate în timp.