3704..Pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma

  Zic să vă asumați durerea, necazurile toate și chiar moartea, că undeva vă  așteaptă. Bucuria, fericirea și celelalte cînd va zbura porcul, bineînțele, nu se știe cînd și cum. Că-s străini de calea SA și a noastră cum trebuie, așa-i încercarea de trecut, cu maximă prostie. De altă dată cît va mai fi omenirea, că va mai fi cu vîrf și îndesat, să nu mai crîcnească în nelegiuiri,
  Și cîte nedreptăți ce azi îs la ordinea zilei în lumescul ăsta netrebnic și fără Dumnezeu. Că altă cale, nouă cu totul se va reclădi pe temelii de bine și dreptate absolută. De SUS și de aicea într-un firesc ce azi nici nu se bănuiește, că-i prea groasă prostia. Împreună cu minciuna fudulă, necurățenia și celelalte toate în părăsire și plată imediată.
  Dincolo, după moarte e ioc și altele ce nu-s de știut pînă nu ne vom dezmetici din nedreptatea de pînă acuma.

1943.Dacă nu au minte nici cît o găină

   Nedrepții sub semnul morții percep viața, că-s străini de EL pe Pămîntul SĂU. Și nu au cum viețui cum trebuie dacă nu au minte nici cît o găină. Să se îndrepte între oameni și să-L știe doar pe EL corect, fără necurații închipuiți. Și viața e o ocazie de a fi cum trebuie pe Pămînt, spirit și gîndire din Divinitate. Cu un trup cel puteți menține mult și bine activ de vă învredniciți cum trebuie.
   Și de moarte să nu mai știți cît veți fi doar cu EL în colaboratea dorită SUS. Și nu numai, ci și de părăsiri și necazuri și suferințe desnădăjduite. Nu să căutați în neștire răspunsuri ce vi-s la îndemînă doar să vreți corecți să fiți. În fața SA și a oamenilor.
   De asemenea legate de viață, nu ne întregim fără a fi fericiți și liniștiți cît existăm. Lucruri ce doar de SUS depinzînd la o adică, nu de noi înșine. Neputincioși de sîntem nu le vom dobîni niciodată și de sîntem tentați a le fura. Vom fi și mai nefericiți că nu ne va permite să ne bucurăm mult de nedreptate.

1525.EL nu mai e un ne-fapt

   Nedrepţii chiar şi azi la 77 de ani de la venirea SA în dese rînduri pe la noi atunci. Nu-L iau în considerare cum o fost şi ce-o îndrumat lumea nedreaptă atunci ca şi acuma. Poate şi mai şi e de nedreaptă şi străină de EL. Şi încă aşa de înstrăinată de mult de calea SA şi nevrednică în toate cele, că nu ştii ce să le zici de bine şi util. Îs departe de ceea ce ne trebuie înspre aflarea SA, întîi de toate îndreptarea dorită SUS şi să-L căutăm, că EL ne aşteaptă.
   Se manifestă frica de constrîngerea SA de a fi cum trebuie. Asta e pe Pămîntul SĂU, face ce vrea, că nu-L ştim. Sîntem creaţia SA în timp lăsaţi să ne vedem de o anumită cunoaştere lipsă, ce-o cam conştientizăm şi trebuie să ne dăm examenul. De îndreptarea cerută de EL şi de nu e cam albastră situaţia şi-i de văzut cum vom evolua în cadrul cerinţelor SALE. EL nu mai e un ne-fapt cum eram învăţaţi din vechime, ci a fost văzut şi simţit de interlocuitorii SĂI atunci abordaţi. Cu martori dar nechemaţi la prezenţa vizibilă ci doar prin ricoşeu, indirect, aşa o dorit EL atunci.
    Toţi avem un har de SUS, ce-L simţim ori nu după deschiderea ce ne-o formăm în timp de îndreptarea consemnată, simţită . Şi cînd sîntem pedepşiţi că nu-L ascultăm nu ne altoieşte EL ci ridicîndu-ne harul dat, ce ne-o ocrotit o viaţă şi ne năvălesc forţele potrivnicile vieţii de pe Pămînt. Şi chiar unii dintre noi, aflaţi pe poziţii de aplicare a corecţiilor de riguare în vederea îndreptării dorite SUS. Totul e de a ne simţi cum e nevoie şi trebuie în faţa SA. De fapt cei în temă sesizează corecţia şi caută imediat să se îndrepte. Ceilalţi se poate nici după mult timp, să nu fie pe faza cerută tuturora în timp să fim.
    Deci e nevoie de anumită sensibilitate ce trebuie să ne-o educăm în noi, capabili de a fi cum ni se cere de SUS. Încît cînd simţim depărtarea SA de noi să căutăm imediat o "discuţie" cu EL. Ne primeşte doar să fim receptivi noi la tot ce-i de la EL şi să înţelegem, în timp să ne dăm la cale.

1501.Ajutat străini de EL să fim

   Realitatea SA ce n-o întrezărim fiind neîndreptaţi cum ne cere, n-o vom afla, că ni-i calea barată de neputinţă rea. Nici natura SA dată nouă să ne însoţească în existenţă nu ni se dezvăluie complet încă-i oprită tot de fărădelegea noastră. Ea-L urmeză în sensuri noi, noi încă nu-L ştim şi nici în societate nu ne-am schimbat în bine şi cu bun-simţ.
    Tot de EL în lume mulţi mai acătării fiind şi ne putînd să dea în nedreptatea încă în expansiune strîmbă LUI şi nouă. Se duc încotro văd cu ochii larg deschişi în ţinuturi albe de pe hărţi funebre LUI şi îndreptării noastre ne ştiute.  Şi-L află neîntinat de şmecherie hîdă, strălucitor în vaste plaiuri sterpe de civism , dar bogate-n EL şi bine. Şi natura ca şi EL îs în voie culte, la un nivel de mult nouă dispărut, de ordinea nedreaptă-n sînge culcuş găsindu-şi rea.
   Natura lăsată şi nouă în voie de cunoscut şi respect în conlucrare strînsă, cu bun-simţ mai natural şi vechi. Dar totuşi faţă de EL, mai slobodă mai altfel, de vede că n-o ştim şi nici nu vrem, ne zvîrle cît colo îndărăt. Ca minte să căpătăm, chiar de sîntem aşa civilizaţi tot nu ştim nimic din existenţa dată pe Pămîntul SĂU. Ne ocolesc deschiderile de cunoşterea LOR, faliile de lumină, ce ne-ar încunoştinţa de-am merita. Am avut timp bereche şi unii au şi apucat s-o ştie, dar cine să-i cunoască, recunoască în bine şi util nouă tuturor?
   I-am izolat, stîrpit că ne spuneau adevăruri dureroase, neconvenite nedreptăţii lumii în expansiune hîdă şi rea. I-am greşit amarnic în timp şi ne-o ajutat străini de EL să fim, ca mai uşor să ne poată părăsi în pustia relelor şi urîtelor vieţi.  Şi nici acuma nu sîntem mai breji în faţa SA, suferinţa ne joacă pe masă în cas-cea mare, cum vrea nepuţina de a exista.
   Conştiinţa ne lipseşte multora în viaţă, nu oricare ci cea bună adevărată, luptătoare pentru bine şi adevăr şi dreptate. Să fim oameni e lucru mare şi încă rar azi în lumea nedreptă şi rea. Lumescul e pretutindeni la el acasă la braţ cu nedreptatea hîdă şi informată de starea sa rea în expansiune urîtă.