3913...Nu ai ac de cojocul ei.

  Ce să-i faci dacă se știe că între credință și prostie e o prăpastie, dar o ales prostia omenirea. Că aflarea SA corectă și urmarea LUI nu-I posibilă întorcîndu-I spatele continuu. Nici între oameni nu sîntem cumsecade și drepți și nici de EL nu știe lumea mai nimica în așa nepăsare. De EL și Lumea SA, ci de cîte închipuiri urîțind și înrăind populațiile în neștire.
  Nici vorbă de credința în EL, ci-n diverse religii străine de EL și urmările-s cunoscute. Și azi lumea-i în părăsire la nivel de indivizi peste tot, cu toată cunoașterea. Ce luptă pentru supraviețuire, sănătatea și altele îs alterate de neputința. De a-I fi în față cum ne tot dorește și noi încăpăținați alegem să nu-I facem față, ci spate!!
  Ce să-i faci la așa lume necuviincioasă deocamdată, nici s-o lași dar nici nu ai ac de cojocul ei, fără EL.

2241.Și derută, în contact cu ceilalți, opoziție, contre

  Un timp după aflarea SA și a primelor contacte, bucurie mare, conștiința. Unui mare fapt împlinit și totuși și derută, în contact cu ceilalți, opoziție, contre. În cel mai bun caz, nepăsare, spală-te pe cap cu credința ta cu tot, noi avem deja credință. În necurați, dar ce știi tu? Așa-i nu-i poți convinge, de mii de ani spurcăciunea și-o tot făcut adepți. Înrăind lumea și nedreptatea ce I se face LUI și nouă, cu consecințe.
   Că CER-ul multe, multe nu chiar rabdă și urmările-s pe măsură, neîndurătoare, se pare. De fapt EL, Îndelungrăbdătorul, ne așteptă să ne revenim, dar cum e o vorbă. Ajunge o botă pentru un car de oale, I se umple și LUI și ni se întorc răspunsurile. După un timp ce doar EL îL gestionează și noi nu știm, ci doar sperăm. Cam fără EL și nedrepți între noi, cine știe pînă cînd?

1583.De regulă nu ne pasă și nu pricepem

  Ne dorim naturalul, esențialul cuprins de porniri simple, nefardate încă. Curate și să-L descoperim în ele, realizări cu stiluri străine civilizației. Dar ne deciși în aflarea SA, poate încă nedrepți și alte metehne, dar atrași de necunoscut. Că așa-I de cînd lumea asta nedreaptă LUI și nouă.
   Natura LUI, dată și nouă în cunoaștere, e mai puțin răbdătoare cu noi incorecții ei. De-i greșim, și-i firesc că nu ne preocupă decît nedreptatea și relele. O încasăm de nu ne vedem și cu urmări teribile nouă, de învățătură. De regulă nu ne pasă și nu pricepem mai nimic din ceea ce-L formează Totul SĂU.
   Încăpăținați, crezînd că-i bine și-L slujim, dar nu-L știm și îndreptați nu sîntem. Ci doar aburiți de nedreptatea lumii și-I greșim și-o încurcăm degeaba, ratîndu-ne viața. Pe altarul prostiei, necunoșterii adevărate a LUI. Se cuvine să fim așa drastici cînd îL știm corect și îndreptați. Fiind cu folos și sigur EL ne ajută la greu și nu pățim nimic.
   Deci să fiți siguri cînd aveți credință dreaptă LUI, nu vă atige nici un fir de păr nimeni. Și cu morala la îndemînă. De nu sînteți așa, nedreptatea vă duce în eroare și credeți în bazaconii ce vă costă mult chiar și viața.
   Aleșii SĂI în timp, au fost tot din rîndul oamenilor obișnuiți, dar care au avut o chemare. Da o chemare din partea SA, să-L afle și îndreptați, cum vrea EL și, și-au găsit calea spre EL.
   Să nu ne irosim degeaba pe Pămînt, trecători om fi dar nu oricum ci cu preocupări. De a ne creea chiar din nimic, să zicem, printr-o voință de autoîmbunătățire. Trăind ca și cum am fi ceea ce dorim a fi.
   Să nu ne limităm, că oricum e degeaba viața, fiind sub influiențe nefaste existenței. Ci să ne învingem împotrivirile, neființa ce ne tot dă ghes, că nu-i așa, de știm să fim cum trebuie. Adică îndreptați înspre EL și ceea ce dorește cu noi.
   Ajungînd neînfricați cu EL alăturea, prevăzători în bine și util vieții, cum trebuie între oameni. Fiind un tot unitar vieții date, trup și suflet în timp de ne despărțit în devenire, cum încă vom vedea.

1534.Ne duc la părăsirea SA

  EL a creat lumea oamenilor şi o dat şi binele de făcut, dar şi răul pretutindeni între oameni să-i încerce. Puţini reuşesc să nu-l înfăptuiască, majoritatea-s nedrepţi cu rele şi urîte fapte şi de bine nu ştiu, de EL nici atîta. Răul şi binele îs de sorginte Divină, nu-s de om făurite, ci puse-n lume să ne învăţăm corecţi a fi, cum vrea EL. Nu-i uşor de făcut numai binele, e o mare încercare şi grea, dar altă cale de îndreptare nu-i şi să-L aflăm corect.
   Aflarea SA, EL ne-o lasă la libera alegere, doar să fim mai întîi moralizaţi bine şi pe urmă să îndrăznim spiritualitatea, de ne încumetăm. Că-I mare încercare şi o culme a existenţei umane, curaţi şi buni să ne dovedim a fi mai întîi. De răi şi intoleranţi şi alte nedrepte feluri umane, să nu ne vadă prin preajmă că nu-I sîntem de folos. Deci înspre calea SA, trebuie să ne purtăm eroic şi răbdători, în îndreptarea cerută ,altă cale nu-i.
   Se zice că nu sîntem ai noştri ci de împrumut ni-i corpul şi gîndirea şi spiritul dar Divin. Un tot de ce nu-i al nostru, de nu ne dovedim eficienţa în bine şi util, fără exagerări în rele şi urîte fapte. Se spun multe din cauză că nu-L ştim şi nici pe noi, ce avem de făcut corect în faţa LUI şi a lumii. Să respectăm cele zece porunci Divine şi restul doar binele între noi oamenii. Deci ni-s permise ca nedrepţi toate cele, dar ca îndreptaţi şi cu ştiinţa SA, nu, ci doar binele şi urmarea SA. Nedrepţii părăsiţi vor suferi şi dispare prematur, ratîndu-şi viaţa, cei corecţi cu o existenţă demnă şi adevărată, aflîndu-şi viaţa corectă.
    Ni se spune să nu stăm nepăsători în viaţă, ci să fim activi şi să încercăm de toate lămurindu-ne, cum stă problema cu fiecare lucru. Dar doar binele şi utilul să-l ducem la bun sfîrşit, de restu să ne lăsăm grabnic, uitîndu-le. Că ne duc la părăsirea SA şi dăm de necazuri, noi şi familia noastră, eşuîndu-ne viaţa. Să riscăm doar înspre bine şi nedreptăţile să le înconjurăm pe departe, rămînînd curaţi în faţa SA.
   De prostii nici vorbă să nu fie, la fel ca nedreptăţile. De nu ştim ceva ne oprim şi aşteptăm, cerîndu-I părerea SA. Chiar prostiile-s mai periculoase ca relele, că-s înfăptuite şi de nevinovaţi, din necunoaşterea corectitudinii demne.

1525.EL nu mai e un ne-fapt

   Nedrepţii chiar şi azi la 77 de ani de la venirea SA în dese rînduri pe la noi atunci. Nu-L iau în considerare cum o fost şi ce-o îndrumat lumea nedreaptă atunci ca şi acuma. Poate şi mai şi e de nedreaptă şi străină de EL. Şi încă aşa de înstrăinată de mult de calea SA şi nevrednică în toate cele, că nu ştii ce să le zici de bine şi util. Îs departe de ceea ce ne trebuie înspre aflarea SA, întîi de toate îndreptarea dorită SUS şi să-L căutăm, că EL ne aşteaptă.
   Se manifestă frica de constrîngerea SA de a fi cum trebuie. Asta e pe Pămîntul SĂU, face ce vrea, că nu-L ştim. Sîntem creaţia SA în timp lăsaţi să ne vedem de o anumită cunoaştere lipsă, ce-o cam conştientizăm şi trebuie să ne dăm examenul. De îndreptarea cerută de EL şi de nu e cam albastră situaţia şi-i de văzut cum vom evolua în cadrul cerinţelor SALE. EL nu mai e un ne-fapt cum eram învăţaţi din vechime, ci a fost văzut şi simţit de interlocuitorii SĂI atunci abordaţi. Cu martori dar nechemaţi la prezenţa vizibilă ci doar prin ricoşeu, indirect, aşa o dorit EL atunci.
    Toţi avem un har de SUS, ce-L simţim ori nu după deschiderea ce ne-o formăm în timp de îndreptarea consemnată, simţită . Şi cînd sîntem pedepşiţi că nu-L ascultăm nu ne altoieşte EL ci ridicîndu-ne harul dat, ce ne-o ocrotit o viaţă şi ne năvălesc forţele potrivnicile vieţii de pe Pămînt. Şi chiar unii dintre noi, aflaţi pe poziţii de aplicare a corecţiilor de riguare în vederea îndreptării dorite SUS. Totul e de a ne simţi cum e nevoie şi trebuie în faţa SA. De fapt cei în temă sesizează corecţia şi caută imediat să se îndrepte. Ceilalţi se poate nici după mult timp, să nu fie pe faza cerută tuturora în timp să fim.
    Deci e nevoie de anumită sensibilitate ce trebuie să ne-o educăm în noi, capabili de a fi cum ni se cere de SUS. Încît cînd simţim depărtarea SA de noi să căutăm imediat o "discuţie" cu EL. Ne primeşte doar să fim receptivi noi la tot ce-i de la EL şi să înţelegem, în timp să ne dăm la cale.

1521.Nu străini pe acest Pămînt al SĂU

   Să nu aşteptăm ca EL să ne rezolve treburile noastre fireşti ale existenţei, ne mai îndrumă de merităm şi-I cerem. Să nu ne considerăm străini pe acest Pămînt al SĂU, dat nouă în folosinţă şi formare ca oameni. De cînd existăm ca specie, adusă spre acomodare şi învăţarea  ceea ce trebuie în cadrul Programului SĂU. Încă de noi încă ne ştiut defel, străini de EL, dar nu turişti pe Pămînt, ci implicaţi în îndreptarea cerută. În urma căreia ni se hotărăşte existenţa în timp nouă şi familiei.
   La toată urma nu credinţa e grea, ci aflarea SA corectă şi mai ales îndreptarea între oameni să fim. E examenul care cei mai mulţi nu-l trec, împotmolindu-se şi ratînd existenţa dată să ne încerce. De sîntem apţi să vieţuim cum trebuie ori nu. Cu urmări şi dincolo încă necunoscute, ci doar închipuite greşit de unii şi alţii nedrepţi din fire, în faţa SA şi a noastră.
   Să evităm locurile publice pentru mulţimirile şi rugăciunile noastre către EL. Adică nici în temple ori biserici ci doar, act de prezenţă pioasă şi atît. Păsul sincer şi adevărat de tratat în faţa SA doar numai noi singuri în faţa SA, să nu ne ştie nimenea, decît EL. Şi de se poate în şoaptă şi-n gînd să nu-l afle nimeni niciodată, e secretul nostru cu EL. Incognito. Şi de ştiut, adaptate după felul de a fi de azi, cele zece porunci din VT sînt valabile tuturora.
   EL o fost de 77 de ani pe aici între noi românii, prezent pentru un timp destul de remarcabil. Cu îndrumări pe măsura noastră, simple. Şi nedrepţii nu-L ştiu prea bine cum arăta, cu toate că-i cea mai recentă imagine a SA din lumea de azi. Descrisă de cei cu care a luat legătura nemijlocit, cu lux de amănunte. Dar nu se doreşte de către toţi aflarea adevărului SĂ, ci menţinerea nedreptăţii încă în lume.
   Să nu ne îndepărtăm unii de alţii, ci moralizaţi şi cu bun-simţ înspre bine, să ne apropiem unii de alţii. Că îndepărtîndu-ne nu ne cunoaştem bine şi-I putem greşi duşmănindu-ne degeaba. Şi ne părăseşte EL îndepărtîndu-se de noi şi deabia aceea contează. Că putem suferi şi dispărea prematur din lume, fiind fără EL.

1500.Chiar şi-n secret

   Liberi sîntem să ne riscăm existenaţa, călcînd în stăchinile nedreptăţii fără EL şi imoralităţii, ce-i la noi mereu. Ăsta-i riscul că nu-L ştim şi aiurea-n viaţă hoinărim, fără un ţel corect ci-n nedrepte porniri străine LUI şi nouă.
   Vine timpul, doar EL ştie. Cînd voi învăţaţi veţi sui la EL închipuit corect, cu mofturi ioc şi învăţînd ce habar nu aveţi încă. Să coborîţi în plai de dor de Dînsul şi să vă deşărtaţi corect noua aflare a SA, pentru întreaga suflare.
   Şi-ncet cu timpul, nimic ce va urma nu-i grabă, ne vom da la cale şi tot aşa şi teroarea suferinţelor şi nevoilor plecată va fi de pe aicea. Dar şi noi treburi vom afla întru altă lume mai a SA, ce n-o întrezărim încă aşa. Încă acum ne văităm şi nu-L dibuim bine, încîlciţi în necunoaşterea şi îndreptarea nevoită între noi. Cerîndu-I LUI ajutor dar încă nu cum trebuie, cu aplecare sinceră înspre EL ci îndreptaţi încă formal, irosind încă timp.
   Irosim timp din cunoaştere corectă şi neîndreptaţi cu frică-n noi de nevoi şi sfîrşit grăbit, rateu uman. De ce ne mai naştem cu aşa speranţe în faţă, de ni-i teama aşa aproape, molipsitoare de ne termină năzuiţa. Gata cu mult înainte de a ne dezmetici, sîntem înglodaţi în datorii nedrepte LUI şi nouă. Şi existenţa amanet strîmb, nesigur de îndreptare sîntem.
   Privirea senină să ne fie, cu interes scrutînd amarul, doar aflăm nu îndurare pînă nu ne îndreptăm, ci altă cale de salvare. Asta şi EL ne cere să-L mulţumim cît putem de concret, chiar şi-n secret, doar cu priinţă clară. În societate cu bun-simţ curat şi indignat că nu-L ştim încă întrămat în noi cum ni se cere de Împărat.
   Trupul ni-i curat de ochii ne sînt luminaţi de speranţa în EL şi îndreptaţi cum ne cere de aproape un veac. Neascultîndu-L cum ne vrea, s-o pitit undeva în CER de un albastru infinit şi ne priveşte aşteptînd a  ne veni mintea. Fiecare neminţit de nedrepţi şi mişei să ne căutăm calea SA, în morală clară şi ferm dreaptă şi binele întruna.

1354.Viaţa curge şi aşa

   Sînt între noi spirite tari, oameni deosebiţi, chiar ne ştiuţi îşi duc o existenţă demnă, liberi de constrîngerile nedrepte-n lume. Ca să poţi fi demn şi tare în înfăptuiri dificile e bine să te întăreşti prin ziceri mai populare, ce te îmbărbătează  la o adică, să nu te pierzi cu firea. Ş-o înjurătură-şi are rolul ei cînd se impun oarece hotărîri greu de luat în situaţii limită.
   Ne dăm seama în timp că EL nu poate fi dus de nas, şi că trebuie să I ne supunem, de vrem ori nu. Că- I peste noi cei vii şi nu prea cutezăm a-L contra, chiar de nu-L prea ştim, frica păzeşte bostănăria. Mai e de lucru cu noi înspre îndreptarea şi aflarea SA corectă în lume. Să vorbim cînd avem ceva bun şi util de spus, că se adevereşte zicerea : a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.
   Nedreptatea de mult e în lume şi minţind, ascunzînd adevărul, dreptatea nu se poate înfăptui deplină. Nu toate adevărurile îs ascunse de tirania nedreptăţii ci doar cel ce-o poate dărîma foarte uşor, de-i aflat. Mizerabila condiţie unană ne vine a o depăşi oricum, doar s-o depăşim prin orice fel de efort, ce nu-i destul de nu reuşim.
   Contre că ne tragem din maimuţă, care la rîndul ei tot creaţia SA îi, deci cădem tot în picioare şi EL e singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Să ne trăim existenţa cu cît de puţin dar entuziast, ca nu care cumva să fie un semn al pierzaniei, al rateului. E un semn de minune comportarea cu bun-simţ între noi, întrajutorarea să nu lipsească şi vorbindu-ne cu atenţie şi să nu jignim.
   Să căutăm a da de la noi în cîte împrejurări se cade a fi, cum de multe ori nu am fost. Să nu mai zicem că nu putem mai mult, cînd totuşi putem. Să nu ne limităm a face numai binele evitînd răul, ci să ne depăşim cînd nu-i chiar aşa greu. Adică ce ne încurcă de-L abordăm, ca o încercare înspre aflarea SA. De nu atei curaţi în căutarea SA, cînd va fi posibil.
   Într-adevăr e greu să-L urmăm, văzînd că viaţa curge şi aşa, dar îs socotelile LUI, nu le ştim. Ci să ne vedem de noi şi ai noştri, obsevînd că începînd să facem binele în dauna răului, ni se îmbunătăţeşte viaţa. Şi progresînd cu bun-simţ e şi mai şi. Încet fără grabă-n toate cele, ne vom îndrepta cum se doreşte SUS. Şi de vom putea merge mai departe cum vrea EL bine de bine, de nu mai reflectăm în pace cu viaţa în curs.